Persanul ilustrator de carte
Vă prezint un alt ilustrator celebru de carte pentru copii care a luat şi el faimosul Hans Christian Andersen Award şi care vine dintr-o lume mai puţin cunoscută nouă. Farshid Mesghali, căci despre el este vorba, vine tocmai din Iran. Este unul dintre cei mai mari ilustratori de carte, designeri şi creatori de desene animate din Iran. Este născut în 1943 la Isfahan, studiază pictura la Universitatea din Teheran şi are o carieră strălucită fiind unul din cei mai premiaţi ilustratori de carte ai generaţiei sale. Dinn 1986 se mută în Southern California, USA însă continuă să activeze şi în Iran.
Tot “survolînd” netul am dat peste el pe Facebook. Deci puteţi să vi-l faceţi prieten şi să aflaţi mai multe despre el. Eu vă propun cîteva lucrări.
Jiří Trnka – Walt Disney of the East
După cum am promis o să încerc să vă prezint cîţiva ilustratori de carte pentru copii. Ca să nu vă dau doar ce-mi place mie, căci fireşte îmi place ceea ce ştiu mai bine (adică şcoala rusă), o să selectez cîţiva din cei care au primit Hans Christian Andersen Award. Acesta este echivalentul premiului Nobel pentru literatură. I se mai zice şi “Little Nobel Prize” şi se acordă pentru două categorii: Scriitor şi Ilustrator. Mă voi opri doar la ilustratori.
Azi o să vă prezint un important ilustrator din Cehia/Cehoslovacia: Jiří Trnka (1912, Plzeň – 1969, Praga). A luat acest prestigios premiu în 1968. Jiří Trnka, mare ilustrator şi creator de desene animate, supranumit şi “Walt Disney of the East” este unul din exemplele perfecte care demonstrează că teza lui Norstein (autoritatea nr.1 pentru mine în domeniu de animaţie) este validă. Una din tezele lui legate de geneza şi dezvoltarea animaţiei spune aşa: există două mari şcoli de animaţie care au origini diferite. Şcoala Europeană de animaţie şi în mod special cea rusă îşi are originea în ilustraţia de carte, pe cînd şcoala de animaţie nordamericană îşi are originea în film. De aici şi o întreagă filosofie aparte. Ei bine, eu cred că la Jiří Trnka acest lucru se vede foarte bine. Cine e curios poate cauta mai mult material pentru a se convinge. Eu mă voi axa pe ilustraţia lui. Şi un film documentar depsre viaţa şi opera lui Jiří Trnka.
The Last Sunday
Uh. Vad ca am fot injurat pe linie. Unele sit-uri mi-au dedicat pagini intregi. Scuze, chiar nu am vrut sa supar pe nimeni. A fost o opinie. Inteleg ca trebuie sa fim aliniati… scuzati-ma: nu-mi plac uniformele militare (fie sovietice, fie americane), nu-mi place propaganda, nu-mi place sa raspund la comenzi. De ce sa nu putem avea si opinii diferite? Sa nu fim isterici…
Pentru calm si putina liniste propun o excelenta melodie pe care si-o revendica mai multe natiuni (evrei, polomnezi, ucraineni si rusii). Se numeste: in rusa “Utomlennoe Solnce”, in poloneza “To Ostatnia Niedziela”, in engleza “The Last Sunday”. Fata care cinta este o descoperire recenta. E din Vilinius, Lituania. Se numeste Alina Orlova. Cinta in 3 limbi: lituaniana, rusa si engleza. O sa va placa. Aveti interpretarea ei si o varianta aproape originala: comopozitorul Jerzy Petersburski, Recording: Alexandr Cfasman Orkestr, vocal: Pavel Mihailov, produs: Noginskij Zawod 1932. Pace (cu scuturi sau fara scuturi antirachete)….
Lupta pentru pace se acutizează
Vasile Ernu
La intrarea României în NATO, tot poporul s-a bucurat. Nu a mai existat un consens naţional de o aşa amploare de la cuvîntarea lui Ceauşescu din ‘68. Politicieni şi intelectuali, muncitori şi ţărani au aplaudat intrarea noastră în cea mai temută organizaţie militară internaţională. A existat o singură persoană care a vrut să protesteze şi a fost arestată încă de la scara blocului. În noul context ideologico-politic România şi-a propus să fie o colonie exemplară. O astfel de unitate ideologică nu au visat nici Stalin şi Hitler luaţi la un loc. Ce este NATO ştie orice copil: este o organizaţie militară creată după cel de-al II-lea război mondial ca oponent al blocului comunist. După ce a dispărut duşmanul, şi după ce i-a fost vîndut pînă şi hoitul, NATO a trebuit să-şi reinventeze rostul. În ultimii ani, din lipsă de duşmani şi războaie, NATO a devenit o banală instituţie de tocat şi făcut bani pentru industria armamentului extinzîndu-şi mult piaţa de desfacere. Tot ea a devenit cea mai puternică maşină de propagandă a „celei mai bune dintre lumile posibile”. În România, de exemplu, dacă pui la îndoială o astfel de instituţie, eşti automat privit cu suspiciune dacă nu chiar considerat periculos. Modul agresiv şi pervers cu care NATO şi-a pus amprenta pe creierul nostru distrugînd orice idee de alternativă, diferenţă etc. devine tot mai periculos. Nu mai există viaţă în afara spaţiului NATO, că de pace ce să mai zic. „Nu mai există democraţie în afara NATO”. Serios? Chiar ne-am tîmpit cu totul?
Oamenii mici au jucării mici, oamenii mari au jucării mari. Oamenilor de stat le place să se joace cu tancuri, scuturi, rachete, hotare, explozii. Din doi în doi ani, iar vine cîte un politruk de la Casa Albă sau NATO şi ne mai vînd gogoşi cu scuturile. Unde-i duşmanul? Dacă nu avem duşmani, îi inventăm şi chiar îi şcolim, şi-i învăţăm să devină duşmanul nostru, că doar n-o să oprim fabrica de tancuri şi rachete. Cu ce fantome mai luptăm? Ce scuturi? E obligatoriu: în fiecare cabinet de politician trebuie să fie o hartă a lumii. Orice om cu minte limpede vede unde e Cehia şi Polonia şi unde sînt talibanii cu care acum liderii americani negociază. Dacă o cere cauza, de ce nu? Scutul şi rachetele în sine nu au nici o semnificaţie în contextul actual. Sau doar o importanţă comercială şi propagandistică. E un discurs despre putere. Maniera în care politrucii americani vorbeasc de rachete şi scuturi, ca şi cei sovietici de-altfel sau cum îi mai place şi lui Putin&Medvedev să o facă, aduce cu etalarea de muşchi a culturiştilor.
Cînd văd cu cîtă plăcere vorbesc politrucii noştri, ca şi cei occidentali de altfel (dar şi intelectualii şi jurnaliştii care aplaudă frenetic pe margine), despre rachete şi tancuri, am impresia că pentru ei armele sînt o extensie a penisului. De fapt, nici tancul şi nici rachetele nu sînt extensii ale penisului, ci arme făcute să omoare, să distrugă şi să aducă suferinţă. Ele nu sînt făcute să producă viaţă. Punct. De ele, mai bine să nu auzim. O maşină de război, o industrie de război are sens numai dacă este în război de aceea ea este interesată să-l producă. Proverbul sovietic revine în actualitate, doar că e spus de fostul duşman: „Vom lupta pentru pace pînă nu va mai rămîne piatră pe piatră!”
Scriitori, pictori, muzicieni, regizori Basa în Elle
Despre Dragoste (III)
Seria tematică continuă. Azi un film excelent al celui care a luat Oscarul (2008) cu filmul animat Batrînul şi marea. E vorba de Alexander Petrov şi filmul MY LOVE, nominalizat şi el la Oscar (2008). Petrov este apreciat mai ales pentru tehnologia folosită în animaţia sa. Filmele lui au fost create “utilizînd animaţia cu vopsea pe sticlă, o tehnică ce foloseşte uleiuri pastel cu uscare înceată pe foi de sticlă.”
Campania “Lecturi Urbane”
Anul 2010 incepe cu o noua editie Lecturi Urbane. Pe 2 februarie, echipa revine in “underground” cu noutati si cu doze marite de entuziasm.
Pentru ca proiectul creste si spiritul “Lecturi Urbane” se propaga cu viteza, s-a deschis si un punct de colectare de carti la Biblioteca British Council, iar echipa de la Orasul Citeste lucreaza la proiectarea de corpuri de biblioteca in cateva statii de metrou. Initiativa se bucura de sprijin si in alte orase, asa ca in scurt timp evenimentele “Lecturi Urbane” vor depasi granitele capitalei.
Marti, pe 2 februarie, pe peronul statiei Unirea 1, de la ora 19:00, participantii la cea de-a cincea editie Lecturi Urbane te asteapta sa te implici si sa daruiesti o carte. Cartile vor fi daruite calatorilor care se arata interesati de faptul ca se citeste in jurul lor, cu rugamintea ca dupa ce termina de citit cartea sa o ofere mai departe unui alt calator cu metroul. La eveniment vor darui carti omul de radio Mihai Dobrovolschi, scriitorul Vasile Ernu si omul de publicitate Bogdan Naumovici.
Campania “Lecturi Urbane” are drept obiectiv principal incurajarea lecturii in transportul in comun si cultivarea interesului pentru carti in randul bucurestenilor. Un alt scop al evenimentelor organizate sub sigla Lecturi Urbane este infiintarea unei biblioteci “underground”, asa cum exista deja in multe alte tari. Campania este initiata de voluntarii Civika.ro si are loc o data la doua saptamani.
Civika.ro este o platforma de initiativa sociala independenta care reuneste persoanele dispuse sa doneze cateva ore pe luna proiectelor care urmaresc o schimbare in plan social. Activistii Civika.ro initiaza si deruleaza proiecte in domenii ca Dezvoltare Urbana, Dezvoltare Rurala, Educatie, Cultura si Arta, Comunitate, Ecologie aplicata sau Sanatate.
Despre Dragoste (II)
Seria desenelor animate pe tema Dragostei continua asa cum am promis.
Cum e ziua mea o sa-mi fac un cadou mai special.
Filmul l-am desoperit recent. Marele Norstein l-a laudat foarte mult. Eu zic ca e o bijuterie. Zoya Kireyeva – Foolish Girl (2006)
Despre Dragoste (I)
Văd că revin poveştile de dragoste. În vremuri de criză Dragostea e soluţia ideală. Unii scot cărţi (Iubirea e pe 14 februarie), alţii scriu despre dragoste pe bloguri socio-politice (Liviu Antonesei). Eu voi posta în zilele următoare o serie splendidă de desene animate: Despre Dragoste. Iata primul. Foarte premiat. (Inscripţia de la final spune: Angajăm muncitor).
Planeta Moldova: 666
Un comunicat catre Tara… de la domnul Erizanu… Iperiul Moldav contraataca….
După ani galactici de negocieri, după înălțarea și căderea a numeroase imperii, planete și steluțe, Planeta Moldova (în administrația voievodală a lui Mitoș Micleușanu și Florin Braghiș) va apărea luni, 1 februarie 2010, cu romanul cyberpunk moldovenesc „Nekrotitanium”. Această carte stelară a Planetei Moldova este ilustrată de Roman Tolici.
![planeta1[1]](http://erizanu.cartier.md/wp-content/uploads/2010/01/planeta11.jpg "planeta1[1]")
Gheorghe Erizanu, Vitalie Coroban, Em.Galaicu-Păun, Inga Druță, Roman Tolici, Florin Braghiș, Mitoș Micleușanu oftează ușurați. Poate cu excepția ultimului nominalizat. În lume intră Grișa Rotaru, Ion Gavriliuc, Serafima Cozonac, Vitea Gaigăr, Bulbuc, Trosnet și toată „șobla” din cele 666 de exemplare. Sunt deosebiți de periculoși. Sunt proști. Sunt cruzi. Sunt off-bestiali. Sunt inventivi. Dar sunt ai noștri. Îi poți avea la prețul de 113 MDL sau 31 RON. Cu excepția librăriilor bune, unde prețul va fi cu o reducere de 15 la sută.
La Chișinău lansarea va fi pe 11 februarie. Și cartea lansată va arăta așa:
„suspendam tiparul si facem 666 de coperti separate pentru fiecare exemplar,
dintre care 13 le imbracam in blana de lup şi alte 13 in pene de corb.
inca 13 exemplare le ungem cu smoala!
in librarii, facem 13 sicrie cu rafturi si 13 sperietori vopsite in rosu, cu cate 2 exemplare infipte in carligele de la maini !
apoi invitam 13 preoti protestanti la lansare si rupem gura targului!
in final, ardem cartile si lasam un singur exemplar, in pene de corb, pe care il licitam incepand de la 666 de lire sterline!
hai noroc si sa iasa cu bafta!” (Din planul secret al Planetei Moldova).
Bine-ai venit, Serafimă Cozonac, Grișa Rotaru, Ion Gavriliuc, Vitea Gaigăr, Bulbuc, Trosnet!
Eu mă duc.
« go back — keep looking »