De la cititori #readingfunclub
Au găsit și un loc potrivit cărții – mai ales că sunt în Gara de nord spre Suceava
—
Citită parțial în perioada recentă de anxietate politică, “Generația canibală” a lui Vasile Ernu nu a fost o lectură ușoară. Poate pentru că romanul îmi aduce aminte prea mult de tranziția postcomunistă, prin care eu însămi am trecut, visând alături de mulți alții laptele și mierea vestului, dar gustând din plin amarul și fierea capitalismului.
Democrația vine la pachet cu o serie de lecții dure și repercusiuni nefaste: șomajul masiv, închiderea fabricilor și uzinelor, privatizarea diverselor sectoare. Oamenii debusolați socio-politico-economic, aleg cu ușurință blugi de la turci, coca-cola și casete vhs, păcălindu-se că sunt și ei o parte din occident și libertate. Se produce un decalaj tsunami între idealurile tinereții și realitatea dură a societății românești postdecembriste, discrepanță care și astăzi încă se mai resimte.
Mi-a plăcut stilul scriitorului, lucid, cu un umor fin dar peste măsură de profund, intim și metodic. Ernu reflectă asupra unei perioade de mari transformări istorice atât din România și Basarabia, interval redat cu sinceritate și acuratețe. Povestea șocantă și plină de tristețe a Svetlanei Mihaela Tănasă mă va bântui o bună bucată de timp de acum încolo…
“În general, elita numită democratică a României a fost profund antidemocratică și prădătoare, indiferentă la nevoile și interesele pululației.”
“Eram foarte convinși că ceea ce ne lipsește sunt banii și mărfurile pe rafturi. Cum suferiserăm mult în timpul regimului anterior, eram convinși că odată cu libertatea a venit și binecuvântarea ca un răspuns, ca o răsplată la suferința noastră. Eram de o naivitate condamnată la distrugere.”
“Durerea cea mare pe care e tot mai greu s-o ascundem-tranziția-a avut prea mulți perdanți și prea puțini victorioși. Victorioșii puțini au luat tot-perdanții mulți au rămas cu răni, nemulțumiți, umiliți și cu o dorință de revanșă teribilă.”
Comments
Leave a Reply