Vasile Ernu

În viaţă există lucruri mult mai îngrozitoare decît moartea BR Anna Ahmatova

În viaţă există lucruri mult mai îngrozitoare decît moartea
Anna Ahmatova
blog
Cronici

Șerban Axinte, Cosmin Ciotloș, Vasile Ernu, Cristian Fulaș și Teodora Vasilescu, câștigătorii Premiilor AgențiadeCarte.ro pentru anul editorial 2021

Sursa

Joi, 13 octombrie 2022, juriul Premiilor AgențiadeCarte.ro pentru anul editorial 2021, format din scriitorii Dan Mircea Cipariu, Florin Iaru și Tudor Voicu, a anunțat următoarele cărți câștigătoare: ”Scrâșnetul dinților” de Șerban Axinte, Editura Cartier, și ”Fragil și aproape absurd” de Teodora Vasilescu, Editura Tracus Arte – secțiunea Poezie; ”Ioșca” de Cristian Fulaș, Editura Polirom – secțiunea Proză; ”Cenaclul de luni. Viața și opera” de Cosmin Ciotloș, Editura Pandora M – secțiunea Critică literară / Istorie literară / Teorie literară; ”Sălbaticii copii dingo” de Vasile Ernu, Editura Polirom – secțiunea Eseu / Publicistică / Memorialistică. Premiile vor fi decernate miercuri, 16 noiembrie 2022, ora 18.00, în cadrul unei ceremonii ce va avea loc în Sala Perpessicius a Muzeului Național al Literaturii Române din București (str. Nicolae Crețulescu, nr. 8). Diplomele și identitatea vizuală a Premiilor AgențiadeCarte.ro sunt realizate de artistul vizual Mihai Zgondoiu.

De 12 ani, AgențiadeCarte.ro propune un top anual al celor mai bune cărți. Pentru anul editorial 2021, echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Radio România Cultural, Observator Cultural și Gala Tinerilor Scriitori, dar şi propriile preferinţe ale editorilor. Cititorii AgenţiadeCarte.ro au putut vota și comenta titlurile alese de noi până la 31 august 2021. ”(s)top cele mai bune cărți ale anului 2019” a avut peste 24546 de vizualizări.

”Sunt bucuros că juriul, inspirat de votul popular de pe AgenţiadeCarte.ro, a ales câteva titluri pe care le consideră semnificative pentru o viitoare istorie a literaturii române contemporane. Sunt cărți care vor marca un an editorial, 2021, extrem de prolific, cu multe apariții remarcabile. Dintre cărțile nominalizate, am ales să ne bucurăm de lectura cărților scrise de editorialiștii și colegii noștri Claudiu Komartin și Cristian Teodorescu, votate pe site, cărți importante, premiate de alte jurii și care oferă certe delicii de lectură. Cei 5 autori pe care îi premiem sunt nume reprezentative pentru literatura română vie, nume capabile să producă o emulație pentru lectură și spirit critic.”, a declarat scriitorul Dan Mircea Cipariu, directorul AgențiadeCarte.ro.

Premiile AgențiadeCarte.ro sunt organizate de asociația Euro CulturArt și Muzeul Național al Literaturii Române din București, cu sprijinul financiar al Ministerului Culturii. Partener media: Radio România Cultural.

-
16 October, 2022
Niciun comentariu

Simona Popescu recomantă lecturi pentru tinerii de liceu

Dacă zice doamna profesoară lista de cărți – o credem.
Simona Popescu propune lista de lecturi pentru copiii de liceu.
Ea știe: ne executăm.
-
16 October, 2022
Niciun comentariu

Vasile Ernu la GALBEN – viața de scriitor, prietenia cu Filat, soarta guvernării PAS și relația cu Dumnezeu

Te invit să vizionezi un #interviu #fărăprotocol cu scriitorul și editorul Vasile Ernu. Am vorbit despre cum era viața în URSS și ce era bine atunci, cum a mers la studii în România, cum s-a cunoscut acolo cu Vlad Filat și ce impresii crea pe atunci viitorul politician. Am discutat despre lectură, din ce trăiesc scriitorii, dacă scriind cărți poți câștiga un venit decent în România sau Republica Moldova. Am vorbit și despre actuala guvernare, unde greșește și ce o așteaptă. La fel, Vasile a povestit și despre relația sa cu Dumnezeu. Vasile Ernu pe Facebook – https://www.facebook.com/vasile.ernu

-
26 September, 2022
Niciun comentariu

Un basarabean vrea să reabiliteze imaginea județului Vaslui și a Moldovei

 

-
25 September, 2022
Niciun comentariu

Dan Pachițu / Sălbaticii Copii Dingo

24 septembrie 2022

Începând cartea lui Vasile Ernu m-am ciocnit de unii termeni înșirați în legenda ca o prefață; sunt unul din acei cititori care preferă surpriza în narațiune și documentarea; era cât pe ce să las cartea, mai ales că acum ceva ani am avut o experiență bizară citind un volum de poezii în care autorul în unele creații plasa în poem un asterisc iar în subsol dădea explicații.
Apoi am descoperit că narațiunea lui Ernu nu este un Plan Gantt, ci una prudentă, cumpătată, cuminte, cu o peniță ireal de gingașă pentru marile experiențe pe care le urcă într-un bildungsroman ușor melancolic dar echilibrat ca un principiu ortodox. Rar găsești un scriitor care să aibă în traistă atâtea experiențe dramatice și care să scrie fără să acuze. Și bineînțeles că nu doar formării filosofice îi poate atribui acest merit.
Am descoperit în aceste pagini că fiecare pulsație a inimii adolescente are asociată o etapă sau o întâmplare istorică…
Ernu înfățișează alături de exercițiul imperativ al conducerii statale din epocă și păcatele și virtuțile circumstanțelor proletare – puterea limbajului, adecvarea atitudinii oamenilor din blocul muncitoresc.
Într-o perioadă în care puterea supremă își livrează propria țară, cetățenii abandonați caută o identitate care sa o înlocuiască pe cea dinainte.
Dacă vreți să citiți o fascinantă poveste istorico-biografică, excelentă pentru înțelegerea a ceea ce am fost și suntem, vă recomand cartea.
Am descoperit în autorul acesteia un scriitor care prezintă faptele, întâmplările și cunoașterea într-un stil aparte, echilibrat și detașat, ca și cum ar dicta-o dintr-o bulă postumă pentru muritorii de azi.
Sunt destul de rare momentele de umor din roman dar odată apărute poți să râzi la ele de să te împiedici. Eu eram în autobuz, urcam din salină către suprafață, mă țineam cu o mână de bară iar în cealaltă mână țineam cartea și citind frazele de mai jos am pufnit deasupra a patru adolescenți cehi ce stăteau pe scaune unii în fața altora și ascultau o melodie domoală de Bee Gees:
“Primul care m-a topit și a făcut din mine un mare fan al culturii și mai ales al literaturii române, pe care o percepusem atâta timp ca fiind străină, a fost Bacovia. Mai întâi pentru că suna perfect în limba mea, indiferent cum se numea ea (moldovenească sau română). În al doilea rând pentru că era aproape de ceea ce simțeam și gândeam. Era omul de lângă mine. Nu conta din ce lume venea: << aud materia plângând >>. Eram sigur că e punkist”.
Din povestire nu lipsește mai nimic din ceea ce poate cuprinde o adolescență tumultuoasă: întâlnirile cu prietenii educați, anturajul gangsterilor în formare, aventurile de la malul mării din Crimeea, acțiunile semi-clandestine de promovare a unui vis politic măreț și deșart.
Și, bineînțeles, capital, difuzia instinctelor copiilor Dingo, pătrunse inevitabil în materia maturității.
-
24 September, 2022
Niciun comentariu

Vasile Ernu tradus în japoneză – ぼくはソ連生まれ by ヴァシレ・エルヌ

În această săptămână cartea Născut în URSS apare tradusă în limba japoneză la editura Gunzosha Publishing Co.
Traducere – Seiko Takesono.

Urmează Sălbaticii copii dingo și altele sper.

Nu știu cum am ajuns acolo dar luni de zile s-au chinuit să mă contacteze și eu aruncam mesajele lor la gunoi – mă speriam de acele semne stranii: uh spam bau, bau.
Interesul lor pentru cărțile mele a fost o mare surpriză – mai ales că e fără sprijinul programelor de traducere ICR etc și nu am nici agent care să-i frece la cap. Ce au cărțile mele cu Japonia? Dar m-am bucurat.
Cel mai interesant a fost colaborarea cu Seiko, traducătoarea, care știe ceva limbi europene și o foarte bună română. Mi-a trimis lunar liste și liste cu neclarități. Am discutat mult. Doamne ce diferiți suntem: lumi, experiențe și culturi tare diferite. Am aflat enorm de multe lucruri despre japonezi și cultura lor dincolo de clișee. Am început chiar să citesc mai multe despre ei, să mă uit la filmele lor altfel – cărțile lor.

Acum vreau, nu vreau – dar vreau – trebuie să ajung și acolo.  În rest – drum bun în viață…

-
18 August, 2022
Niciun comentariu

Vasile Ernu este invitatul lunii în vitrina Cărturești Carusel 

Scriitor de vitrină este un proiect Cărturești care îi aduce în centrul atenției (a se citi: în vitrină) pe scriitorii voștri preferați. Ideea întâlnirilor din vitrină a venit chiar de la un scriitor – autorul timișorean Robert Șerban ne-a propus proiectul, inspirat de vitrina unei librării Cărturești.

Gazda discuției este Adela Greceanu, poetă și jurnalistă, gazda emisiunii Timpul prezent la Radio România Cultural.

-
10 August, 2022
Niciun comentariu

La plăcinte cu Marin Kapuşon & Anatol Mîrzenco & Valera Leovskii & Roma Beats.

Moldova are cea mai bună muzică şi cele mai tari plăcinte.

Acum ceva vreme un amic mi-a trimis piesa Afganistant făcută de nişte băieţi super talentaţi – în clip un “zăc” citea în puşcăria de la Leova, cartea mea – Bandiţii 😉 Eu fiind din vecini de la Cahul.
Aşa că aseara am ieşit şi am mâncat plăcinte cu ei: Marin Kapuşon & Anatol Mîrzenco & Valera Leovskii & Roma Beats.
Culmea că în Sălbaticii copii dingo am un capitol dedicat Afganistanului, războiului.
Aici suntem trei generaţii 60, 70, 80 – Nenea Tolea 60, eu, 70 şi ceilalţi după 80.
La următoarea carte care e despre 90 o să cânt cu ei 😉
Piesa lor aici – https://www.youtube.com/watch?v=l16HIfKgc_s

Mulţumeasc şi spor la treabă: la Bucureşti dau eu plăcintele ….

——-
-
30 July, 2022
Niciun comentariu

Vasile Ernu: Accent Moldovenesc, Iad Urbanistic în Chișinău și Brazii din Siberia

Am ajuns şi la un Podcast – primul în Basarabia
Vasile Ernu, Scriitor și Eseist român, la Anti Podcast “Nota Doi” și o discuție liberă despre: Moldova vs România, Accentul Basarabean și Iadul Urbanistic din Chișinău. Mai jos Time Coduri:

-
30 July, 2022
Niciun comentariu

O, acest loc straniu – Kamceatka / O, acest dulce cuvânt – Kamceatka

Gabriela Vieru / Timpul, iulie 2022

Continuând proiectul memorialistic care l-a însoțit cu prisosință în decursul acestor ani, Vasile Ernu, în Sălbaticii copii dingo (Polirom, 2021, cu ilustrații de Roman Tolici), uzându-se de vis drept foc declanșator al poveștilor ce compun cele patru părți ale cărții, se oprește asupra câtorva teme-cheie pe care le voi avea în vedere, precum adolescența, corpul, libertatea, salvarea, societatea (cu toate straturile ei și schimbările prin care a trecut în decursul a câțiva ani), mentalitățile și comportamentele specifice anilor ‘80-‘90, teme importante nu atât prin rezonanța și recurența lor, cât prin lentila autentică în care ele sunt proiectate. Șiretlicul de la baza tehnicii lui Ernu poate fi interpretat și ca un refuz al „regulilor” clasice ale unei narațiuni, iar o astfel de asumpție ar prelungi în sens metatextual pofigul ce însoțește atitudinea personajelor din gașca adolescentului Vasile Ernu: „Pofig înseamnă abandonul existențial total. Era felul nostru de a spune că refuzăm să ni se impună sau să ni se interzică ceva.” Dacă autorul a vrut sau nu să deconstruiască rigiditatea sistematică ce stă în spatele unui produs precum este romanul, n-am putea decât specula. Cert este că formula docuficțiunii (semnalată de Victor Cobuz în cronica din numărul 1064 al „Observatorului cultural”) i-a asigurat, așa cum e și în cazul autoficțiunii sau a genurilor slab teoretizate, de pildă, o permisivitate compozițională generoasă, atât prin lipsa unor borne formale fixe, deci, reducționiste, proprii traiectului ce asigură un construct naratologic așa cum îl cunoaștem noi, cât și prin deschiderea de tip rizomatic în care aceste formule se încadrează grație absențelor normative mai sus amintite.

Structural vorbind, volumul se împarte în patru cărți, ele desemnând cele patru anotimpuri. În interiorul lor, „totul este adevărat”. Gopnici, copii de aur, burghezi și bandiți, cu toții au rolul lor în comunitate. Doar comunitatea asigură unitate, grație jocului diferențelor și al repetițiilor. Unitate prin multiplicitate. Evoluția se realizează doar la comun. La fel și arta.

Maturizarea, refuzul, salvarea

Dacă ar fi să aleg un singur cuvânt definitoriu pentru acest volum, cu siguranță aș inventa unul care să cuprindă și maturizarea, și refuzul și salvarea. Ba chiar aș putea discuta de o dinamică a complementarității ce le asigură omniprezența: maturizarea prin refuz generând salvarea sălbaticilor copii
dingo, a căror aventuri ne sunt relatate pe parcursul a celor patru părți. Dar cum anume se realizează ea? Contrar așteptărilor, nu prin reconstrucția fantezistă a unei lumi-enclave în interiorul lumii reale, care deja exista în rândul burgheziei centrale, ci printr-o atitudine revoltată vis‑a‑vis de toate formele culturale și societale, atât mainstream, cât și underground. O dezicere totală față de istoria în curs de formare: „Noi nu
ne doream doar o libertate politică, așa ca în ‘68 […] Noi nu doream doar o libertate socială și economică, uram profund noua și vechea burghezie îmbuibată […] Noi doream libertate totală, eliberare de orice formă de constrângeri, de normele și regulile societății formale și reglementate.” În sens agambenian, am putea specula că forma de viață pe care tânărul Ernu căuta să și-o aproprieze este chiar viața nudă descrisă de Agamben în Homo sacer: o viață readusă la stratul ei pur bazal, apolitic de zoe. Altfel, aici evadarea se realizează întotdeauna împreună, prin tot soiul de escapade și isprăvi, precum e excursia celor patru prieteni în Crimeea (in extenso și noaptea petrecută în palat), întâlnirile și clipele cu Sonia la videosalon sau chiar întrevederile de la cafenelele rezistenței, după cum sunt ele cunoscute. Aici Puterea nu apucă să își manifeste forța, tocmai de aceea ne-ar tenta să credem că ele sunt marcate de atemporalitate și aspațialitate, căci doar așa sustragerea ar fi posibilă.

Dincolo de monografia unor timpuri atât de străine pentru cineva care nu s-a născut și nu a crescut în RSSM-ul acelor ani, lucru care îi asigură din capul locului necesitatea, volumul lui Ernu face obiectul unei interesante panorame a corpului (atât a adolescentului, cât și a persoanei mature). Sunt surprinse diverse mecanisme și experiențe prin care tinerii ajung să își cunoască trupul: „Dacă pentru bătrâni marea e un soi de memorie nostalgică a corpului, pentru copii este exact opusul. Bătrînii trăiesc din memorie, copiii încă nu au amintiri, ci doar curiozități […] Marea te învață cel mai bine să-ți cunoști corpul”, să se raporteze la el și să îl înțeleagă: „Corpul bătrânei părea a fi o poveste opusă poveștii noastre, a corpurilor noastre nepermis de tinere: era povestea fatalității, povestea finalului vieții”. Aș merge până la a spune că acest făgaș interpretativ al corpului prezentat aici merită o analiză exhaustivă într-un eseu aparte, un eseu dedicat exclusiv lui, asta deoarece nu puține sunt trimiterile la trup, la memoria trupului și la maturizarea lui.

Prin stilul discursiv spontan, plin de mărci ale oralității și ale subiectivității cu care ne-a obișnuit, Vasile Ernu încheagă încă un volum necesar literaturii noastre, atât prin atitudinea „fals naivă” cu care se raportează la acea perioadă, ea lipsind din arealul scriitorilor români, după cum bine punctează Mihai
Iovănel în Istoria sa, cât și prin abundența tematică pe care o incorporează cu brio. Conștientă fiind că n-am atins nici jumătate din polii de discuție pe care această carte îi propune, voi încheia afirmând că de departe Sălbaticii copii dingo, fără măcar a încerca acest lucru, reușește performanța sensibilizării oricărui
cititor.

-
30 July, 2022
Niciun comentariu
keep looking »