CriticAtac
Din 10 septembrie vine, vine CriticAtac. Ce este CriticAtac? Vom afla foarte curind….. pe 10 septembrie
Chienne d’histoire
Filmul… impresioneaza….
Megapolis revine… Supertango
Dupa 14 ani de tacere Megapolis revine… Supertango… a meritat asteptarea….
Numai gesturile radicale ne mai pot salva
Zilele astea “portocaliiI” m-au infuriat rau….. O astfel de debandada nu s-a mai vazut din timpul celui de-al 2-lea Razboi Mondial…
Lumea incepe sa se revolte…. Recomand textele Simonei Tache, Vlad Mixich, Cristian Ghinea si chemarea la Greva Fiscala.
Mi-am dat si eu cu parera in fuga prin telefon aici….
- ASA CA TOTI CEI CARE MAI CRED CA SE POATE FACE CEVA:
Vineri, 27 august la ora 11, în faţa Ministerului de Finanţe se vor stringe oameni să protesteze. Voi fi acolo alaturi de alti protestatari!
SI O PETITIE
G.M. Tamás raspunde
ca deobicei foarte bine si percutant… in EVZ….
Pledaţi pentru instituirea unui set de reguli clare care să stipuleze condiţiile în care un cetăţean român – şi e doar un exemplu, el ar putea fi foarte bine maghiar sau italian – poate să trăiască în altă ţară europeană? Sau mai degrabă pentru libertatea totală de mişcare?
Regulile trebuie să fie identice pentru toată lumea. Toată lumea trebuie să aibă dreptul să lucreze unde vrea. Aceasta a fost situaţia înainte de Primul Război Mondial, de atunci tot regresăm. Opinia publică şi presa, dacă se mai pretinde umanistă şi democratică, trebuie să înţeleagă disperarea şi răzvrătirea oarbă a ţiganilor marginalizaţi, condamnaţi la sărăcie eternă, asupriţi, pedepsiţi, umiliţi peste tot. Ceea ce mă miră este că ei n-au făcut, încă, recurs la arme şi n-au dat, încă, foc frumoasei noastre Europe creştine, libere, egalitare şi albe-ca-zăpada.
Mr.Freeman – cartoon philosophy
Mr. Freeman este unul din cele mai importante fenomene aparute pe RuNet (Internetul de limba rusa). A luat viata acum un an (septembrie 2009) si face furori nu numai pe RuNet. Deja este tradus si are o cariera internationala. Cine este Mr.Freeman nimeni nu stie caci autorii lui nu-si dezvaluiesc identitatea. “MR.Freeman sint EU” personajul de desen animat care ia la bani marunti, cu mult cinism si ironie, mai toate cutumele societatii de consum. El este un adevarat filosof al zilelor noastre. Are un scop declarat: vrea sa ne faca sa gindim. Sper ca zilele ce urmeaza sa fac un interviu cu el (mai da din cind in cind interviuri pe email, dar e greu de convins)… Cite ceva depre el aici (in engleza si romana aici).
Iata si 2 exemple.
Philosophy&Stuff
Auuu
Echipa Philosophy&Stuff (care e deja istorie… revista, nu echipa.. ii ziceam: revista underground… ) Nu-mi mai amintesc in ce an e facuta poza, dar e pentru revista. Am undeva o arhiva de pe atunci dar cutia cu fotografii a cazut in spatele raftului de carti si nu am nervi sa dau raftul la o parte sa le scot… poate la batrinete cind mi se face dor…
În poza sint asa … de la stinga la dreapta: Duţi (Alexandru Polgar), Ţiki (Ovidiu Ţichindeleanu), Ernu (adica eu), Branea (Cristian Branea), Pralea (Cristian Pralea), Bigu (Sebastian Big)…. lipsesc din vechea garda doar Gil (Gilbert Danco) si Vitalie (Vitalie Condraţchi)…. ar trebui scanate si postate undeva acele prime numere care se “traficau” ca o marfa de contrabanda pe ruta Chisinau-Cluj….
Cine-mi spune ce scrie aici?
ვასილე ერნუ. დაბადებული სსრკ-ში
e in gerogiana….(de aia va si dau o muzkie de pe acele meleaguri.. trupa Orera.. faimoasa in anii 70)… despre aventura mea georgiana altadata…
Dupa 20 de ani: optiuni pentru România
Institutului pentru Cercetarea Calitatii Vietii a lansat pe 10 iunie 2010 un raport. Voi publica doar introducerea. (mersi Duti pentru info).
(Aici e tot raportul.) Raportul social al ICCV (ACADEMIA ROMÂNA – Institutul National de Cercetari Economice, INSTITUTUL DE CERCETARE A CALITATII VIETII)
Sumar executiv
Economia României a avut o dinamica sinuoasa formata din doua perioade importante de cadere (1990-1992 si 1997-1999) urmate de reveniri si cresteri, perioada 2000-2008 fiind una de crestere continua si durabila, care este urmata însa de criza profunda si structurala în care ne aflam astazi. Trei tendinte au caracterizat economia în acesti 20 de ani: (1) ponderea sectorului privat în PIB s-a stabilizat dupa 2004 la circa 71% pornind de la 56% în 1990; (2) industria a lasat loc predominant serviciilor în cadrul economiei si (3) numarul salariatilor a scazut de la 8 milioane în 1990 la circa 5 milioane în 2008. Deficitul extern ramâne punctul slab al economiei, pentru acoperirea caruia s-a apelat la acorduri cu institutiile financiare internationale în perioade de recesiune si la împrumuturi private externe în perioade de crestere. Aceste acorduri, care au constituit strategia asumata a tranzitiei, au condus la costuri sociale extrem de mari pentru România, la fenomene grave de saracire si dezagregare sociala. Chiar daca economia îsi revine, aceste fenomene sociale necesita perioade îndelungate pentru a fi resorbite macar partial.
În România exista o discutie continua asupra rolului statului, a implicarii sale în economie si societate. Ideologia dominanta pare a fi: „statul este prea mare si trebuie facut mai mic”. Se porneste astfel de la o ipoteza care falsifica realitatea sociala si care considera eronat statul drept consumator major al bunastarii, ignorându-se total cealalta dimensiune a sa – cea de producator principal de bunastare prin educatie, sanatate, stiinta, securitate publica si sociala. Serviciile publice sunt etichetate negativ ca fiind consumatoare inutile de resurse, daca apartin statului, cu toate ca prin intermediul lor si a investitiilor în aceste servicii, se depasesc fenomenele care, cronicizate, conduc la blocaj social. Datele arata ca, în România anilor 1998-2009, ponderea veniturilor publice s-a aflat, în medie, la 32,8% din PIB, iar ponderea cheltuielilor la 36,1% din PIB. Aceasta ne plaseaza pe ultimul loc din Europa în privinta veniturilor si pe penultimul loc în ce priveste cheltuielile (înaintea Irlandei). România nu are un stat prea mare, raportat la marimea economiei, ci, dimpotriva, este statul cel mai mic din Europa, la mare distanta de media statelor europene.
Ponderea în PIB a cheltuielilor sociale publice este indicatorul sintetic al asumarii responsabilitatii statului în producerea si echilibrarea bunastarii. În fapt, în domeniul social a dominat o viziune politica negativa: interventia sociala a statului a tins sa fie considerata mai degraba un rau necesar, având un efect anti-economic si a fost mentinuta la un nivel cât mai mic posibil. Pe aceasta linie, nu este surprinzatoare etichetarea uneori a cheltuielilor sociale publice cu o conotatie negativa, ca asistenta sociala. Daca tarile dezvoltate investesc peste 30% din PIB în sfera politicilor sociale, România investeste mai putin de jumatate din media UE: 16,4%, sub toate tarile europene care au trecut prin tranzitie, în prezent state membre ale UE.
Statul român cheltuieste pentru domeniul social proportia cea mai mica, nu numai în raport cu PIB, dar si ca pondere din buget: 36,5 fata de 55,9% media UE: este, prin comparatie cu alte tari, o politica de distributie a bugetului în defavoarea sectorului social. Unde se duce restul, cea mai mare parte a bugetului? În perioadele de criza/schimbare sociala, aproape toate statele duc o politica de protectie sociala marita pentru a oferi o compensare minima a costurilor sociale ale schimbarilor. În România, în perioadele de criza/restructurare economica (1991-2000), sectorul public social pare sa fi fost primul sacrificat. Reactia guvernarii actuale a României este din nou inversa, încercând sa echilibreze bugetul prin taieri masive în zona sociala: salarii în educatie, sanatate si asistenta sociala, a pensiilor si a altor beneficii sociale ale unor grupuri cu risc social ridicat. Cei din zona sociala suporta masiv costul crizei. Este probabil ca aceasta politica sa continue si în 2011.
Sistemul public de asigurari sociale – asigurarile de pensie si de somaj – este, din perspective economica, un contract ca orice contract economic. Asigurarile sociale sunt un contract economic între generatii, rolul statului fiind de a administra derularea acestui contract si de a arbitra respectarea de catre parti a obligatiilor contractuale. Parlamentul, prin lege, reglementeaza datele contractului, iar Guvernul administreaza sistemul, dar nu stabileste regulile jocului. Contractul de asigurari este o parte a sistemului economic si nu poate fi considerat un act „anti-economic”. Un fapt foarte grav din punct de vedere juridic cu consecinte sociale imediate si profunde este ca politicile propuse în aceasta perioada contesta tocmai aceasta esenta a contractelor de asigurari
sociale: se distruge astfel solidaritatea sociala construita de generatii si se creeaza cadrul de atomizare a societatii prin dubla excludere sociala (saracii se exclud prin lipsa accesului la resurse si servicii iar bogatii se autoexclud).
Salariatii si pensionarii au reprezentat împreuna, pe toata aceasta perioada, aproximativ 50% din populatia României. Evolutia lor a fost însa de sensuri opuse: în timp ce numarul salariatilor a scazut, cel al pensionarilor a crescut, tendinte care se vor pastra si în 2010. În prezent salariatii sunt mai putin de 60% (4,6 milioane) din câti erau în 1989, iar pensionari sunt cu 55% mai multi (5,5 milioane). Este gresit sa o consideram sistemul de pensii ca o povara pentru societate. Ea este o polita pentru viitor. Generatia activa este îndreptatita sa se întrebe daca viitorul sau va fi asigurat. Este o problema cheie a moralului colectiv.
Multi dintre cei eliminati din sistemul salarial sau care nu au avut de la început oportunitati de încadrare au devenit persoane „neocupate” sau ocupate la limita pietei formale a muncii, expusi veniturilor mici si fluctuante. Speranta antreprenoriatului s-a moderat în cei 20 de ani. Aproximativ 1% din populatie se defineste în prezent „patron”, dar putini dintre ei sunt însa „oameni de afaceri” cu venituri mari. Cea mai mare parte au venituri „pe cont propriu”, reduse si incerte, alaturându-se adesea segmentul saracilor, în urma socurilor din economie. O economie performanta nu este alimentata exclusiv de mici întreprinderi din zona serviciilor, ci are nevoie de o activitate
productiva consistenta. Sectorul serviciilor de unul singur nu ofera baza unei cresteri sustenabile.
Exista o tendinta de dezagregare a sistemelor publice de educatie si sanatate atât prin subfinantare, cât si prin decredibilizare prin exemple negative generalizate. Se constata o puternica orientare politica de privatizare a acestor servicii, cu toate consecintele lor sociale negative. Efectul probabil este accentuarea polarizarii sociale, în timp ce segmentul sarac, în extindere, este condamnat la o educatie precara si o stare de sanatate tot mai sarac sustinuta. Din discursurile publice se prefigureaza o optiune care tradusa în activitatea practica se va dovedi catastrofala: prosperitatea se poate realiza printr-o accentuare a polarizarii sociale si un dispret fata de largi segmente sociale în pragul saraciei: exclusii din economie, pensionarii, copii si bolnavii.
Dupa 20 de ani, România are înca un numar mare de saraci si o inegalitate sociala mai mare decât cea din 1989, dar si o povara suplimentara data de datoriile externe si costurile sociale care le însotesc. Singura sansa a României este rationalitatea, responsabilitatea si o noua solidaritate.
KRIM
O saptamina de Crimeea. M-am urcat in masina si am coborit la Gurzuf, linga Ialta. Cam 2200 km dus-intors. Muntele se varsa in mare. Plaje cu petris. Nu-ti vine sa crezi ca e Marea Neagra.
Am revenit aici dupa o pauza de 22 de ani. Auuuu…
Cocotat sus pe Ai Petri (la 1300 m deasupa orajului Ialta)
M-am cazat in Gurzuf, chiar la intrarea in Artek (fosta tabara de pioneri, visul copilului sovietic). Acum totul e privatizat. deci am ajuns sa vad faimosul “lagar” cu o intirziere de 25-27 de ani.
Tot Ai Petri.
Faimosul “Cuibul rindunicii” de la Gaspra, devenit un simbol al Crimeii.
Biroul lui Cehov de la casa lui de vacanta din Gurzuf.
si am zis ca nu fac poze… ajunge. voi scrie ceva mai pe indelete. Calatoria asta este o experienta care merita povestita.