Ultima scrisoare de la Muşina. În drum spre Braşov.
În drum spre Braşov să-mi lansez Bandiţii (aici date). Caut prin arhivă înainte de plecare să găsesc scrisoarea lui Alexandru Muşina, un om care m-a influenţat destul la sfîrşit anilor `90.
Povestea a fost aşa. I-am descoperit întîmplător cîteva cărţi. Nu poezia ci eseul. Nu mă interesa în anii `90 litertura. Chiar făceam fobie de la literaturocentrismul culturii române. Poezia i-am citit-o mai tîrziu cînd m-am mai îmblînzit.
Bun. M-am mutat de la Iaşi la Cluj în 1996 iar în 1997 am pornit cu nişte amici unul dintre cele mai frumoase proiecte la care am participat: revista Philosophy&Stuff – revistă de gîndire undergorund. Pentru acea vreme revista noastră era total din alt film. Cum îl simpatizam de la distanţă pe Muşina şi aveam cîţiva amici comuni am început să-i trimit revista noastă. În una din zile vecina din Gruia îmi spune că am o scrisoare în poştă. Scrisoare? Era anul 1999. Cred că a fost ultima scrisoare scrisă de mînă pe care am primit-o. Era semnată de Alexandru Muşina. Am publicat-o în nr. 6 din 1999. Ne-am împrietenit repede. Iată cum sună…
Comments
Leave a Reply