Izgoniți, dar memorabili
LUNI, 9 DECEMBRIE 2019
Tocmai cînd începuseră să-mi amorțească pumnii tot ținîndu-i strînși în așteptarea apariției ultimului volum al trilogiei marginalilor a lui Vasile Ernu, Vasile a scos și Izgoniții. Primele două, Sectanții și Bandiții, mi s-au părut excelente și de o originalitate fără cusur. Cu Izgoniții, Ernu închipuie și ultima latură a acestui triunghi epic, de-a dreptul magic. Aici, povestitorul lasă deoparte orice aplecare eseistică și își urmează fascinat narațiunea. Fiindcă, zice el, reluînd cuvintele Annei Ahmatova, pe lumea asta există lucruri mai rele decît moartea. Unul dintre aceste rele mai mari e uitarea. Cum i te poți împotrivi?
Țăranii din Basarabia îngrijesc scrupulos mormintele și își spun povești despre cei morți, pe care le tot repetă, ca și cum astfel i-ar readuce la viață. Or, adevăratul motiv e că acești oameni, cu viață scurtă și trăită din greu, nu vor să uite ai cui sînt. Pentru a nu rătăci pe pămînt mai rău decît sălbăticiunile. Aceasta e rețeta patentată în Vechiul Testament, cu lungile sale liste de nume, în care sînt precizate scrupulos descendențele, în cel mai stufos arbore genealogic pe care îl are omenirea, dacă lăsăm deoparte înrudirile străvechi pe care ni le descoperim azi cu ajutorul analizei ADN-ului. Povestitul e însă marele leac și, de fapt, cam singurul împotriva uitării în culturile orale. Sau în cele condamnate la o nesfîrșită peregrinare, precum cea a poporului ales.
În Sectanții, Ernu povestește prin cîte a trecut familia sa de evrei care recunoșteau și Noul Testament, privită chiorîș și de evrei, care-i vedeau drept apostați, dar și de creștini, care n-aveau încredere în credința pe care și-o inventaseră acești sectanți. Dar cum au stat lucrurile cu evreii, cei ghetoizați în imperiul țarilor?
Cartea lui Ernu pornește de la un pogrom, cel de la Chișinău, din 1903, care a fost dat în vileag mai întîi în presa internațională. Cum s-a ajuns ca oameni care se înțelegeau pînă atunci bine cu evreii din Chișinău să-i ucidă în bătaie pe ei și pe copiii lor? Pornind de la zvon, care s-a întins cu repeziciunea unui incendiu. Că „jidanii” ar fi ucis un copil creștin, pentru a-i folosi sîngele în ritualurile lor religioase. Zvonul a fost amplificat de un ziar din Chișinău.
Timp de cîteva zile, Poliția și Jandarmeria orașului au dispărut din peisaj. Cu de la sine putere sau de pe urma unui înalt ordin venit de la centru, adică de la Petersburg? Nici azi nu se știe cu precizie. Dar se pare că pogromul de la Chișinău ar fi dus la radicalizarea eserilor, autori și pînă atunci de atentate cu bombe, și a anarhiștilor. Cel puțin așa dă de înțeles Vasile Ernu. În acea vreme, între evrei ar fi apărut marea sciziune, între sioniști și revoluționari. Unii dintre ei, sioniștii, voiau să își întemeieze o patrie undeva în lumea largă, în timp ce alți sioniști visau să se întoarcă în Israelul de unde le plecaseră strămoșii. Iar destui dintre ceilalți visau să poată trăi în țările unde se aflau, făcînd o revoluție a egalității tuturor. Dar, mai puțin sionismul, treabă exclusiv evreiască, ideea revoluției se afla și pe buzele multor ruși de stînga. Dacă ar fi scris un eseu, Vasile Ernu ar fi trebuit să trimită la surse. Poate că și în acest roman n-ar fi stricat dacă ar fi făcut-o, fiindcă și azi se mai vorbește în lume despre Protocoalele Înțelepților Sionului, o uriașă ticăloșie inventată în laboratoarele Ohranei țariste. Aici Ernu se întîlnește cu romanul lui Umberto Eco, Cimitirul din Praga, dar fără a se lăsa remorcat de cartea semioticianului italian. În Izgoniții, frate și soră evrei, copiii unuia dintre cei uciși la pogromul din Chișinău, aleg căi diferite. El se ia după Hertzel, părintele sionismului, ea după revoluționarul Lev Troțki, născut Bronstein, cel căruia un rabin celebru îi prezice că va plăti ca Bronstein viitoarele insuccese ale revoluției din care a făcut parte sub numele de Troțki.
Izgoniții mi se pare cel mai roman, n-am alt cuvînt, din trilogia marginalilor scrisă de Ernu și, indiferent de gen, o carte care va isca polemici, dar care își va vedea liniștită de drumul ei spre memoria cititorilor.
Vasile Ernu, Izgoniții, Editura Polirom, 2019.
Comments
Leave a Reply