Florin Chirculescu despre Generația canibală
Până facem înconjurul Mării Negre – Florin a citit. Ne-am văzut recent – trecut razant ambii prin crize, sperăm ieșit bine.
Florin e dintr-o generație mai mare – e din cea mai pregătită generație ever avută de România chiar dacă statisticile ne dau pe noi. Sunt cei care pot face de la matematică la medicine, inginerie şi literatură orice. Florin e un exemplu: medic chirurg de excepție – şi scriitor de o complexitate rară pe la noi. Cred că putem discuta non stop pe orice subiect – nu ne plictisim.
Eram curios cum vede el epoca 90 – căci ei au prins-o cu multă disperare şi revanșă: 80 le luase tinerețea mizer. Ei erau de fapt cei mai americani dintre pământeni. Revoluția i-a prins în primii ani de muncă şi repartiții.
Florin zice ceva aici…
Hai bătrâne că se termină războiul anul acesta (sper!) şi de la anul facem în semn de Pace – un turneu în jurul Mării Negre cu stopul.
—
Trebuia să ai 20 – 40 de ani, ca să te bucuri din plin de anii 90. Dacă erai prea mic, nu-ți era clar de ce anume scăpaseși, dacă erai în vârstă, n-aveai energie ca să-ți iei lumea nouă în cap. La 1 ianuarie 90, doar ce ieșiseși dintr-un codru înghețat, printre copacii căruia lumina abia se strecura. Anii 80 au fost anii pufoaicelor, ai gerului, ai cartelelor, ai bârfelor politice pe la colțuri, după care, deodată, ne-am pomenit în căldură și voioșie – nu trebuia decât să dai viață pasiunilor pe care obișnuiai să le taci.
Prețul era că te certai cu cei care, uluitor, după cum ți se părea atunci, aveau alte opinii politice, căci în rest, era fain. Degeaba câștigase Ilici în Duminica Orbului, fiindcă te retranșai în vise, plănuiai știință, artă, filozofii, muzici neauzite, plus că-i înjurai fără grijă pe idioții care făceau politică, un obicei binemeritat, păstrat până azi.
Despre asta scrie Vasile Ernu în Generația Canibală, despre tineri și anii 90. Ani cu inflație, cu neînțelegere financiară, cu primii corupți, dar plini de idei: erai exploratorul ajuns pe tărâmuri sociale virgine, te și mirai de cât de multe puteai să faci. Vasile ia anii ăia în brațe, ne povestește cum a venit din Moldova de Dincolo, cine erau cei de-acolo, cine eram noi, care i-am primit, ba cu bucurie, ba cu scrâșnete, ba cu prejudecăți față de „sârme”, după care am băut vin, vodci și bere, cu maxim prieteșug.
Aflăm care a fost treaba la Iași, un oraș care nu-și merită blestemul arhitectonic socialist, pentru care aș face un concurs de acomodare în urbe a blocurilor de lângă Casa Dosoftei și Palatul Cuturii – Ernu ne zice de celălalt Iași, al Copoului, al grădinilor, al primelor cluburi și restaurante, al zacuscăi și al negoțului, urbea nocturnă în care rockul local se mixa cu cel de peste Prut și cu grunge-ul de Seattle, Washington.
Aflăm de Cluj, de afaceri studențești, de baruri găzduite în blocuri imperiale austro-ungare, de foametea din cămine, de Strada Vomei, de întâia revistă de Filozofie, pe care până și eu o citeam (Philosophy & Stuff), de discuțiile prin care reașezam lumea, de tinerii necunoscuți, deveniți faimoși între timp, pictori, matematicieni, scriitori, de marii nebuni care aveau mai multă minte decât toate guvernele entității numite Ro.
OK, ați priceput despre ce e cartea – întrebarea e: ce a canibalizat generația noastră, care, de fapt, e o generație împletită din 2 – 3 generații. Ce am canibalizat, fără să știm? Cred că speranța, căci anii 90 sunt despre speranță, după cum se spune în corporateza de ONG, numai că nu noi am ingurgitat nădejdea, credința în viața ce n-o voiam reîntoarsă în dezastrul pre89 – asta au făcut-o cei pe care i-am detestat începând cu 1 ianuarie 90, cei pe care am crezut c-o să-i gonim de la masă cu arme cinstite, numai că n-a fost să fie.
D-aia trebuie citită Generația Canibală: ca să ne amintim ce eram, ca să ne învățăm copiii să se bată cu așa-zisa democrație de supraveghere, ca să nu uităm că noi nu suntem ca cei a căror putere zace în iscălitură. Și mai trebuie s-o citească și cei care nu pricep de ce noi, cei ce aveam 20 – 40 de ani pe atunci, nu înghițim politicile cretine de azi.
Despre asta e Generația Canibală, și încă mă caut în ea!
Vezi statistici
Promovează o postare
Comments
Leave a Reply