Cele mai bune filme rusești în 2011
Iată filmele rusești ale anului 2011 pe care le recomand. Sînt puse în ordine aleatorie. Cîteva dintre ele sînt chiar excepționale și cred că a fost un an destul de bun pentru cinematografia rusă. Au revenit cu filme Sokurov, Zveaghințev și Smirnov. Multașteptatul film al lui Loban a apărut în sfîrșit. Au fost două debuturi foarte apreciate: Nikonova și Karimov. Au fost multe subiecte noi pe care nu le-am mai întîlnit demult în filmele rusești. Am selectat 14 filme și dacă mai descopăr ceva, revin cu completări.
1.Elena / regia – Andrei Zveaghințev. Pe regizor îl știți din filmele The Return (2003) și The Banishment (2007). Zveaghințev este indiscutabil unul din cei mai talentați regizori actuali ruși . De data asta ne oferă un film de cu totul altă factură decît filmele lui precedente.
2. Generation P / regia Viktor Ginsburg. Filmul este ecranizarea romanului cult cu același nume scris de Viktor Pelevin. Romanul a fost tradus recent și în limba română. Din păcate filmul nu se ridică la nivelul cărții. Merită însă văzut cel puțin pentru Renata Litvinova.
3. Oameni inadecvați / regizor Roman Karimov. Este filmul de debut al lui Karimov și a fost primit foarte bine de critica de specialitate. Mulți îl consideră ”filmul anului 2011”.
4. Două zile / regizor Dunea Smirnova. Un milionar vrea să pună mîna pe un muzeu (proprietățile lui). Însă acolo există niște oameni care nu sînt de acord cu cel care deține mulți bani 🙂 … și există și o fată deosebită… interpretată de una dintre cele mai bune actrițe ruse din zilele noastre – Ksenea Rappaport. (clipul melodiei Supertango al celor de la Megapolis e pus pe acest film).
5. Faust – regia Aleksandr Sokurov. Nu cred ca trebuie să spun ceva despre regizor și film. Omul e genial și de orice se atinge face minuni.
6. Vînătorul – regia Bakur Bakuradze. Un film foarte apreciat și premiat pe la diverse festivaluri. În acest film nu a jucat nici un actor profesionist.
7. Șapito-show – regia Serghei Loban. Loban este regizorul faimosului film Pîli/Praf care reprezintă vîrful de lance a cinematografiei alternative ruse actuale. Filmele lui sînt excepționale și trebuie văzute. Apariția acestui film este poate cel mai important eveniment cinematografic al anului 2011 în Rusia.
8. Soare înşelător II: Citadela – regia Nikita Mihalkov. Prea multa propagandă strică. Doar filmele americane de duzina au mai multa propagandă decît ăsta. Dar cine e fan Mihalkov e bine să vadă cum a evoluat acest regizor care în tinerețe făcea niște filme excepționale.
9. Vîsoțki, îți mulțumim că trăiești – regia Petr Buslov. Un blockbuster despre viața unuia dintre cei mai iubiți actori și cîntăreți sovietici: Vladimir Vîsoțki. E un film cu mare succes la public, dar cam americănesc (zapadlo – cum zic rușii).
10. Ținta – regia Alexandr Zelidovici. Un film foarte premiat și bun. Mie mi-a plăcut în mod deosebit.
11. A fost o dată o babă – regizor Andrey Smirnov. Smirnov este cunoscutul regizor care a făcut filmul Gara bielorusă și nu a mai filmat de 30 de ani. După o pauză așa de mare vine cu o nouă capodoperă: o dramă din perioada de început a comunismului sovietic.
12. Într-o sîmbătă – regia Aleksandr Mindadze. E un film derspre catastrofa de la Cernobîl.
13. Portret în amurg – regia Anghelina Nikonova. Un alt debut promițător și apreciat de critica de film.
14. Indiferență – regia Oleg Fleangolț. Este un film despre generația 60. Filmul a fost filmat în anii 89-90 și montat și terminat abia anul acesta (2011). Este alb-negru cu imagini foarte tari mai ales pentru cei care iubesc stilul acelor ani.
Vasile Ernu conferentiaza la Universitatea din Barcelona
Luni, 19 decembrie 2011, la orele 18.00, Vasile Ernu va susţine o prelegere cu titlul Homo sovieticus, o identitate ideologică în cadrul cursului de Master Construcció i Representació d’Identitats Culturals de la Universitatea din Barcelona.
Evenimentul este organizat de Marie France Borot şi Corina Tulbure, Universitatea din Barcelona.
Joi, 22 decembrie 2011, de la orele 19.00, Vasile Ernu va susţine de asemenea o conferinţă pe tema Despre comunism înainte şi după „moartea” sa, alături de Rafael Poch de Feliu, ziarist La Vanguardia, corespondent pentru Europa de Est, Rusia şi China, autor, printre altele al cărţii La Gran Transición, Rusia 1985-2002, Editura Planeta Critica, Barcelona.
Cu acest prilej, Ernu va vorbi despre viaţa cotidiană în URSS, avînd ca punct de plecare volumul Născut în URSS, apărut de curînd la editura Akal din Spania, cu titlul Nacido en la URSS (traducere de Corina Tulbure). Rafael Poch de Feliu va aborda tema viitorului comunismului după mitul „sfîrşitului istoriei”.
Moderator: ziaristul Roger Mateos.
Evenimentul este organizat de Casa de l’Est, cu sprijinul Institutului Cultural Român din Madrid şi al Editurii Akal, şi va avea loc la librăria Espai Mallorca.
Catalog FILB, ediția a patra, 2011
Festivalul Internaţional de Literatură Bucureşti (FILB), un proiect conceput şi coordonat de Oana Boca, Vasile Ernu şi Bogdan-Alexandru Stănescu
A patra editie a FILB – programul celor trei seri
Miercuri, 7 decembrie
Ora 18.00
Dialog Paul Bailey – Mircea Cărtărescu
Moderator: Marius Chivu
Programul serii:
• Bogdan-Alexandru Stănescu, preşedintele Festivalului Internaţional de Literatură de la Bucureşti, deschide cea de-a patra ediţie
• Prezentarea programului serii: Marius Chivu
• Cuvînt-înainte al directorului Centrului Naţional al Cărţii din cadrul Institutului Cultural Român: Catrinel Pleşu
• Cuvînt-înainte al reprezentantului British Council: Alis Vasile, Arts Projects Manager
• Lectură, în limba engleză, Paul Bailey – dintr-un roman inedit
• Lectură Mircea Cărtărescu
• Open Talk: discuţii moderate de Marius Chivu
Joi, 8 decembrie
Ora 18.00
Invitaţi din străinătate: Roman Simić (Croaţia – scriitor şi director de programe al renumitului festival european „Short Story in Zagreb”), Declan Meade (Irlanda – editor al revistei The Stinging Fly, fondator al editurii cu acelaşi nume)
Cu participarea scriitoarei Lavinia Branişte
Moderator: Matei Martin
Programul serii:
• Prezentarea programului serii: Matei Martin
• Lectură, în limba croată, Roman Simić – din povestirea Vulpi (traducere din limba croată de Octavia Nedelcu)
• Prezentarea revistei The Stinging Fly, cît şi a editurii cu acelaşi nume, urmată de un dialog între editorul irlandez şi invitatul din Croaţia
• Lectură Lavinia Branişte – din volumul de proză scurtă Cinci minute pe zi (Casa de Pariuri Literare, 2011)
• Invitaţii serii analizează importanţa prozei scurte în economia editorială, cît şi a festivalurilor literare în difuzarea literaturilor emergente
• Open Talk
Vineri, 9 decembrie
Ora 18.00
Invitaţi din străinătate: Georgi Gospodinov (Bulgaria), Jean Mattern (Franţa)
Scriitori din România / Republica Moldova: Adina Rosetti / Mihail Vakulovski
Moderator: Ana Chiriţoiu
Programul serii:
• Prezentarea programului serii: Ana Chiriţoiu
• Lectură, în limba bulgară, Georgi Gospodinov – din cartea Un roman natural (Editura Cartier, 2011, traducere din limba bulgară de Cătălina Puiu)
• Lectură, în limba franceză, Jean Mattern – din romanul Lapte şi miere (Editura Polirom, 2011, traducere din limba franceză de Anca Băicoianu)
• Lectură Adina Rosetti – din romanul Deadline (Curtea Veche Publishing, 2010)
• Lectură Mihail Vakulovski – din romanul Tovarăşi de cameră. Student la Chişinău. Rockman (Editura Cartea Românească, 2011)
• Open Talk
• Cocktail, oferit de Centrul de Carte Germană
Un rus, un georgian şi un bulgar în limba română
În următoarea perioadă voi coordona o colecţie de proză la editura Cartier. Va fi o colecție mică, de 5-6 cărţi pe an. Acest proiect îl fac din pasiune (pe lîngă celelalte proiecte pe care le am).
Primele 3 cărţi au ieşit de sub tipar. Sînt trei autori din ţări vecine. Am avut onoarea să-i cunosc personal iar cu Zahar şi Zaza ne leagă o relaţie mai desosebită. Mă bucur că am reuşit să-i editez. Avem trei scriitori deosebiţi: Zahar Prilepin (Rusia), Zaza Burciuladze (Georgia), Gheorghi Gospodinov (Bulgaria).
Vîsoțki – eroul vremurilor noastre (film)
Rușii au anunțat un blockbuster despre viața lui Vîsoțki (Visoțki – 2011). Acesta e trailer-ul filmului. E interesant sa revedem popcultura sovietică a anilor 70. Personajul face toți banii… sa vedem cîți bani face filmul…
Născut în URSS în format e-BOOK
A apărut o nouă ediție a cărții Născut în URSS. De data aceasta în format electronic, adică e-BOOK.
Eu încă nu am văzut cum arată aceste e-bookuri. De fapt nu am citit la viața mea nici un e-book… dar sper că sînt amatori și pentru un astfel de format.
E-BOOKs este un nou proiect al Editurii Polirom și este realizat în colaborare cu Librăria Elefant.ro.
Volumul Născut în URSS de Vasile Ernu a fost publicat în limba georgiană
Comunicatul editurii Polirom
Volumul Născut în URSS de Vasile Ernu a fost tradus şi publicat de curînd în Georgia, la editura Bakur Sulakauri Publishing (traducere de Gaga Lomidze). Apariţia editorială în traducere georgiană a fost susţinută de Institutul Cultural Român.
Născut în URSS reprezintă volumul de debut al lui Vasile Ernu (Polirom, 2006, ediţia a II-a, cu CD, în 2007, ediţia III-a în 2010). Cartea a fost distinsă cu Premiul pentru debut al revistei România literară şi cu Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România pe anul 2006. Pentru acelaşi titlu a obţinut nominalizări la Premiul de debut al revistei Cuvântul, Premiul pentru Roman şi Memorialistică al revistei Observator cultural şi Premiul Opera Prima al Fundaţiei Anonimul.
Născut în URSS a fost publicat în anul 2007 la Editura Ad Marginem din Rusia (traducere de Oleg Panfil) şi în 2009 la Editura KX – Critique & Humanism din Bulgaria (traducere de Stilyan Deyanov). De asemenea, volumul a apărut recent la editura Akal din Spania, cu titlul Nacido en la URSS (traducere de Corina Tulbure), la editura Hacca din Italia, în traducerea Annitei Bernacchia, cu titlul Nato in URSS, dar şi la Editura L’Harmattan din Ungaria (traducere László Noémi).
Cartea este în curs de apariţie la editura Claroscuro din Polonia.
restul aici..
Si pentru ca ador Georgia si Caucazul…. un fragment dintr-un film genial… un chef georgian (Ne gariui) … regizor George Danelia.. (cu toate ca omul isi serba moartea anuntata… dar altadata cu povestea)… merita atmosfera.. pina la capat
Sevara Nazarkhan din Uzbekistan
Am mai prezentat muzică din fosta URSS. Despre muzica din Belorusia am mai scris aici iar despre Alina Orlova din Lituania am povestit aici. Acum va propun ceva din Uzbekistan, o zona care mie îmi este dragă şi de care mă leagă multe lucruri… dar asta e o altă poveste.
Se numeşte Sevara Nazarkhan şi vine din Uzbekistan. Cîntă un soi de world-music. Este “produsă” de faimoasa casă de discuri Real world records.
Dilema artiştilor: să plec sau să rămân?
Mi-am dat si eu cu parerea. Text aparut in Adevarul. Autor: Simona Chitan
Dacă regizorii Cristi Puiu şi Radu Nica sunt pe punctul de a se stabili în străinătate, scriitorul Mircea Cărtărescu şi cineastul Radu Muntean se revoltă în faţa haosului românesc, dar rămân pe baricade. La rândul lor, majoritatea artiştilor plastici afirmă că e mai profitabil să lucreze în România şi doar să expună în străinătate, pentru că materialele sunt mai ieftine aici.
A te stabili sau nu în străinătate?, aceasta este întrebarea. Ce ne reţine, totuşi, în România şi de ce vrem sau nu să alegem „calea pribegiei”, în speranţa unei vieţi mai aproape de normalitate? La întrebările iniţiate de „Adevărul literar& artistic”, singurele răspunsuri care acceptă cât de cât ideea plecării sunt ale regizorilor Cristi Puiu şi Radu-Alexandru Nica, în timp ce scriitorii Mircea Cărtărescu, Cecilia Ştefănescu, Vasile Ernu şi Florin Lăzărescu, alături de cineastul Radu Muntean, deşi dezamăgiţi de tot ceea ce se întâmplă în jur, nu sunt atât de convinşi că a emigra este neapărat şi o soluţie viabilă.
Scriitorul Mircea Cărtărescu, unul dintre cei mai apreciaţi şi traduşi scriitori români în străinătate, nu vede nimic dramatic în hotărârea de a te stabili în altă ţară, fie ea şi pe alt continent. „E ca şi când te-ai muta din Bucureşti la Cluj sau la Iaşi. Lumea e foarte mică. Noua Zeelandă e la o aruncătură de băţ de noi şi, din câte am auzit, se trăieşte foarte bine acolo. Numai că decizia asta se ia la 25 de ani sau la 35. După aceea e tot mai greu, ca toate lucrurile din viaţă”, mărturiseşte scriitorul.
„La 55 de ani, câţi am eu, ar fi prea complicat. Câştigurile n-ar compensa pierderile. Prefer să rămân în România, măcar am aici un fel de sentiment de legitimitate, măcar numele meu spune ceva unor concetăţeni ai mei”, subliniază Mircea Cărtărescu. Scriitorul spune că, dacă ar fi să plece, adică dacă ar avea certitudinea că ar putea trăi decent în Viena, în Roma sau la San Francisco, n-ar avea nicio problemă psihologică. „Am trăit ani întregi în alte climate culturale fără să mă simt mai «dezrădacinat», «alienat» etc. decât mă simt de obicei în Bucureşti”, conchide Cărtărescu.
Scriitoarea Cecilia Ştefănescu, în vârstă de 36 de ani, cunoscută pentru cartea „Legături bolnăvicioase”, ecranizată de Tudor Giurgiu în 2006, povesteşte că nici prin cap nu i-a trecut să plece vreodată, deşi sora ei a luat această decizie în 1991. „Locul meu era în România, ţara era scena pe care urma să mă desfăşor. Ţara avea nevoie de mine şi eu, de ea”, punctează Cecilia Ştefănescu. Amărăciunea acestei alegeri nu a pregetat însă să apară: „Am crezut mai apoi, când aerul devenise din ce în ce mai greu de respirat, că, scriind în camera mea separată, după vorbele Virginiei Woolf, o să scap de tot ce nu-mi plăcea şi mă agresa în afara spaţiului meu sigur. Dar acest spaţiu sigur s-a micşorat văzând cu ochii. Azi, mă gândesc că ţara mea e limba mea, şi că, scriind în această limbă, pot fi oriunde, şi sunt tot în ţara mea”.
Cunoscut pentru volumul „Născut în URSS”, pe Vasile Ernu nu-l deranjează atât mizeria, sărăcia şi haosul din ţară, cât „dispariţia sensului, dispariţia unui orizont de sens care să ne dea o direcţie, un rost în viaţă”. „Astăzi am pierdut orice speranţă, iar lipsa de speranţă şi credinţă omoară «mai total» decât Gulagul. Asta mă face tot mai des să mă gândesc la plecare. Problema mare pentru un scriitor şi un intelectual este că dacă pleacă pierde, iar mie nu-mi place să pierd. De aceea nu voi pleca pentru că am de dus o luptă”, subliniază scriitorul.
Plecarea, un bovarism
Florin Lăzărescu, care a fost unul dintre câştigătorii Marelui Premiu de Literatură Est-Europeană, la Frankfurt, în 2006, pentru romanul „Trimisul nostru special”, spune că nu i-a trecut niciodată prin cap să părăsească România. „Mi se pare cumva şi nefiresc să mă justific pentru asta. Dacă în cazul oamenilor obişnuiţi pot înţelege de ce pleacă afară – să câştige mai mult decât au şansa în ţara lor -, în cazul artiştilor, ideea de a părăsi definitiv ţara îmi pare mai degrabă un bovarism. Nu cred că, odată plecat într-o societate cu un nivel de trai mai ridicat, te transformi automat într-un mai bun artist.”
Puiu: „Uneori îmi doresc să plec definitiv”
Regizorul Cristi Puiu, în vârstă de 44 de ani, care a obţinut, în 2005, pentru „Moartea domnului Lăzărescu” premiul secţiunii „Un certain regard” la Cannes şi a avut anul acesta premiera filmului „Aurora”, a primit o invitaţie de a preda regie de film, timp de un an, la Haute École d’Arts din Geneva. De altfel, aici, la fosta École Superieur des Artes Visuel, regizorul a studiat între 1992 şi 1996. „Ar însemna să plec pentru un an, dar începi cu un an şi termini prin a rămâne acolo. De multe ori se poate întâmpla ca lucrurile s-o ia în direcţia asta. Vreau să predau acolo, mă simt onorat de propunere, simt că aparţin acestei şcoli şi sunt respectat acolo. Însă şi la Bucureşti sunt respectat. Nu sunt sigur că vreau să plec din ţară. Sunt perioade când îmi doresc să plec definitiv din România şi perioade când îmi doresc foarte mult să pot să trec peste toate neajunsurile de aici şi să fac film în continuare în limba română”, povesteşte Puiu, care ia în calcul şi varianta navetei Bucureşti-Geneva.
De asemenea regizor al noului val, Radu Muntean, apreciat pentru „Hârtia va fi albastră (2006), „Boogie (2008) sau „Marţi după Crăciun (2010), spune că îi înţelege perfect pe cei care aleg să se mute în altă ţară: „Probabil că, dacă aş mai avea 20 de ani şi aş fi mai puţin sentimental, aş prefera să trăiesc şi eu într-un loc mai civilizat, în care femeile nu sunt pipăite pe stradă, oamenii se conduc în general după reguli, iar cultura şi educaţia nu sunt doar nişte mofturi. În plus, tot în ultimii ani am început să-i înţeleg şi pe cei care pleacă din ţară, medici sau ingineri, şi preferă să fie spălători de maşini sau îngrijitori de bătrâni în Occident pentru simplul avantaj al unei calităţi mai bune a vieţii”.
Muntean subliniază totuşi că nu ar pleca din ţară definitiv din două motive: „Mai întâi, unul pueril-sentimental, anume că nu vreau să stau departe de locurile în care m-am născut şi am copilărit. Al doilea motiv e unul pragmatic şi, de fapt, e singurul care mă ţine în ţară cu adevărat: sunt convins că mi-ar fi mult mai greu să-mi câştig existenţa afară decât aici”.
Dacă ar pleca, regizorul e convins că ar trebui să consume multă energie pentru a convinge oamenii să aibă încredere în ceea ce face: „Aici nu mai e nevoie, am muncit mult să câştig încrederea oamenilor cu şi pentru care lucrez, dar e un bun câştigat şi-mi permit luxul să mă bucur de el”.
„Nu voi sărbători 40 de ani în România”
Regizorul de teatru Radu-Alexandru Nica (32 de ani), cunoscut pentru spectacolele „Nora” sau „Breaking the Waves” de la Sibiu, se gândeşte din ce în ce mai des să plece din ţară, deşi la sfârşitul studiilor în Germania, în 2003, a refuzat să rămână acolo, crezând că locul său e în România.
„Da, aş pleca fără prea mari ezitări, când se va ivi o ocazie onorabilă de a trăi altundeva. Mă văd foarte bine trăind pe oricare dintre continentele lumii. Poate mai puţin în Antarctica, deşi… why not?”, se întreabă artistul. Radu apreciază că va părăsi ţara peste câţiva ani: „Nu cred că voi sărbători 40 de ani în România. Aştept relaxat însă, nu vreau să precipit lucrurile. Nevoia de a reseta sistemul, de a elimina viruşii româneşti din mine, e din ce în ce mai acută. Şi mai e ceva: nu-mi place să părăsesc barca, până când nu sunt absolut convins că nu mai există nicio scăpare”. (
Radu-Alexandru Nica regizor