Vasile Ernu

În viaţă există lucruri mult mai îngrozitoare decît moartea BR Anna Ahmatova

În viaţă există lucruri mult mai îngrozitoare decît moartea
Anna Ahmatova
blog

Sectanţii – Şatunî : Ernu – Mamleev

mamleev(Zilele trecute am scris acest text, aveam de dat o explicaţie. A fost ca o premoniţie. Astăzi un amic mă anunţă că a murit Iurii Mamleev. Generaţia mea “sovietică” a fost marcată de acest autor unic…)

Am fost întrebat: de ce am pus numele cărţii mele „Sectanţii” dacă există deja una cu acelaşi nume a sciitorului rus Iurii Mamleev?

Răspund:

  1. Iurii Mamleev este unul din scriitorii mei preferaţi şi dacă el ar fi avut o carte cu acest nume eu aş fi căutat o altă soluţie probabil. Am meditat mult la povestea asta şi m-am consultat. Şi am decis pentru „Sectanţii”. De ce? Ceea ce trebuie de ştiut mai întîi e următorul fapt: cartea lui Mamleev se numeşte în original „Şatunî”. Ce sînt aceşti „şatunî”? Ei sînt nişte urşi care nu intră în bîrlog şi hălăduiesc prin păduri toată iarna într-un soi de transă. El vorbeşte despre o transă a unor grupuri marginale. Traducăturul volumului, Mircea-Aurel Buiciuc, a ales să dea în română numele acestui roman: „Sectanţii”. Nu e o alegere proastă însă e puţin altceva. Deci, Iurii Mamleev nu şi-a numit volumul „Sectanţii” ci „Şatunî”. Asta a cîntărit mult.
  2. Ambii ne ocupăm de marginali însă cu abordări total diferite, precum şi cu alte mijloace. Ca un mare simpatizant şi cunoscător al operei lui Mamleev pot spune că, din păcate, nici măcar nu ne intersectăm. Poate indirect. El face roman în stilul lui propriu numit „realism metafizic”. Eu, unul care nu mai crede serios în roman, fac un gen „klezmer” lucrînd cu o istorie personală, a unei familii concrete, cu o geografie şi istorie concretă. Unii numesc asta literatură artistică „nonfiction“. Dar asta e deja treaba criticilor.
  3. De ce îl admir pe Iurii Mamleev? Pe lîngă faptul că e un mare scriitor, unul dintre cei mai mari scriitori ruşi ai ultimei perioade sovietice, el are şi o importanţă aparte. Cînd toată lumea cocheta cu stilul realist socialist, cu revenirea la rădăcinile gliei etc, el vine contracurentului şi inventează acest „realism metafizic” şi cu subiecte care va „înnebuni” noua generaţie. El propune o literatură de cu totul altă factură şi alt calibru.
  4. Ce a însemnat asta? Asta a însemnat în literatura rusă o gură de aer proaspătă şi o direcţie foarte creativă. Putem vorbi chiar de o nouă turnură. De ce? Pentru că el avea să devină un soi de „noaua manta” de sub care va ieşi litaratura de mare calibru al perioadei postsovietice. Dacă-l veţi întreba pe Sorokin sau Pelevin cine le este „naşul literar” o să vă spună fără să clipească: MAMLEEV.
  5. Din păcate, în România, Mamleev nu a prins mai deloc şi a fost receptat destul de confuz. Dar sper să greşesc şi să existe un public specializat şi pentru marele scriitor Iuri Mamleev.
  6. Mic Secret. Trei scriitori ruşi din perioada tîrzie sovietică am vrut să cunosc: Bitov, Makanin şi, fireşte, Mamleev. Şi am reuşit să am căteva discuţii lungi cu Iuri Vasilevici pe care-l consideram un scriitor aproape mitic. Încă-l consider. Între noi, „sectanții” şi „şatuni” care nu iubim bîrlogul, ne-am simţit foarte bine….

 

Citiţi-l! N-o să vă pară rău.

-
25 October, 2015
in: Blog, Cronici, Noutati   
Niciun comentariu

Comments

Leave a Reply