Vasile Ernu: “Cred ca textele mele reusesc sa puna multe intrebari incomode.”
Autorul lunii la Libris.ro / reduceri cît cuprinde (aici)
Sunteti curiosi sa aflati cum arata biblioteca unui scriitor? Cate volume contine? Care este cartea, din biblioteca personala pe care o indrageşte cel mai mult? Sunteti curios sa aflati ce carti si-au propus scriitorii romani sa citeasca in perioada urmatoare? Va doriti sa aveti in biblioteca proprie carti cu autograful autorului?
Incepand din 01.02.2013, Libris propune proiectul Lumea cartilor din perspectiva scriitorului, proiect care aduce mai aproape de public cei mai importanti scriitori romani ai momentului. In luna iunie din 2015, scriitorul care isi dezvaluie relatia sa cu lectura si biblioteca personala este… VASILE ERNU!
LIBRIS.RO: Sunteţi bibliofil? Cum arată biblioteca dumneavoastră? Câte volume conţine? Care este cea mai valoroasă carte pe care o aveţi în bibliotecă? Care este cartea, din biblioteca personală, pe care o îndrăgiţi cel mai mult? De ce?
VASILE ERNU: Am crescut de mic între cărţi. Citesc de cînd mă ştiu. Mult. Am început să-mi fac propria bibliotecă, cred, de pe la 12-13 ani. Deja eram conştient ce cărţi vreau să am, ce să comand. În URSS exista o reţea de librării care avea puncte de lucru peste tot, inclusiv în sate. Acolo găseai multe lucruri bune şi puteai să te abonezi la diverse serii de cărţi care apăreau în oraşele mari. Îmi făceam aceste abonamente şi primeam cărţile pe care le doream. Fireşte că existau nişte limite impuse de regim, dar aveam acces la cărţi destul de bune. Clasica era prezentă. Mai tîrziu m-am împrietenit cu un “buchinist”, anticar bătrîn, care îmi făcea rost de cărţile pe care nu le puteam găsi nicăieri. El ştia să facă rost de orice carte. Nu ştiu cîte cărţi am, dar e clar că nu-mi mai încap în casă. Mă dau cărţile afară din casă. Cele mai dragi cărţi sînt cele din copilărie, cele cu care ai crescut. Sînt cărţi ruseşti sau “moldoveneşti”, scrise în română, cu litere chirilice. Sînt cărţi cu valoare sentimentală.
LIBRIS.RO: Cât timp alocaţi zilnic lecturii? Ce vă place să citiţi? Ce cărţi v-aţi propus să citiţi în perioada următoare?
VASILE ERNU: Nu-mi dau seama, dar intru în panică dacă nu am o carte la distanţă de un metru. De asta am mereu geantă cu mine, în care sînt minimum două cărţi. Nu ştiu cum se numeşte boala asta. Citesc mai multe cărţi simultan. Dezordonat. Acum citesc cărţi pentru a mă documenta pe tema marginalilor de care e legată trilogia la care lucrez şi în care a apărut deja primul volum – Sectanţii. Mică trilogie a marginalilor. Dar paralel citesc şi ce primesc, autori români şi ruşi contemporani. Încerc să mă ţin la zi cu tot ce se scrie acum în cele două spaţii.
LIBRIS.RO: Ce le putem transmite tinerilor care nu citesc, şi nu numai tinerilor, pentru a-i face să prindă drag de carte, de lectură?
VASILE ERNU: Cartea e cel mai ieftin şi mai la îndemînă instrument pentru educaţie. Cartea este arma perfectă pentru că te ajută să învingi în orice fel de luptă. Cine are acces la carte, această lume magică, are acces la toate secretele lumilor posibile şi imposibile. Nimic nu e mai fascinant decît acest obiect magic, aparent atît de banal.
LIBRIS.RO: Cum vedeţi autorii români în contextul literaturii universale?
VASILE ERNU: Avem mulţi scriitori tineri de bună calitate. Mulţi talentaţi. Literatura română însă nu e prea curajoasă. Scriitorii români sînt prea cuminţi şi nu le place să rişte. Dar asta vine cu timpul. În schimb avem o poezie de de foarte bună calitate. Chiar avem poeţi foarte buni.
LIBRIS.RO: Ce autori români aveți în bibliotecă? Ce autori români vă place să citiți?
VASILE ERNU: Am în primul rînd clasicii. Am cam toate cărţile importante scrise de autorii români contemporani. Ce-mi place să citesc dintre români? Istrate, Caragiale, Aldulescu, Preda, Teodorovici, Vakulovski asta-mi vine în minte aşa… la o primă strigare.
LIBRIS.RO: Ce s-a schimbat, din punct de vedere cultural, în România, în ultimii 25 de ani?
VASILE ERNU: Oh, foarte multe. S-a schimbat timpul, felul lui de a curge. Are o viteză mare şi devine tot mai greu de păstrat acest timp. Nu mai avem timp liber. Societatea capitalistă în care trăim are o capacitate enormă de a-ţi fura timpul. Asta afectează indirect şi literatura. Romanul, ca gen literar, aparţine unei societăţi în care timpul curge mai încet. S-a schimbat tipul de muncă, tipul de infrastructură, tipul de organizare socială, tipul de proprietate, tipul de relaţie cu capitalul. Toate acestea se răsfrîng şi asupra culturii, asupra felului nostru de a gîndi şi a ne comporta.
LIBRIS.RO: Pentru cititorii care încă nu v-au descoperit, ce le puteţi spune pentru a-i determina să vă lectureze cărţile? Cum îl recomandă Vasile Ernu pe Vasile Ernu?
VASILE ERNU: Un bun prieten, traducătorul meu în rusă Oleg Panfil, spunea că textele mele sînt o necesitate ca periuţa de dinţi. Zilnic simţi nevoia să-ţi speli dinţii, însă periuţa mea nu e pentru dinţi ci pentru creier. Curăţă circumvoluţiunile foarte bine. Cred că textele mele reuşec să pună multe întrebări incomode. Să chestioneze lucruri pe care noi sîntem obişnuiţi să le vedem ca adevăruri sau dogme prestabilite.
LIBRIS.RO: Dacă nu aţi scrie, cum altfel v-aţi elibera de “chemarea muzelor”?
VASILE ERNU: Călătorind. Îmi place mult să fiu pe drum.
Interviu realizat de Loredana Tudor, pentru www.libris.ro.
“am fost atât de aproape să-l compar pe autor cu Panait Istrati”
O impresie care conteaza mult pentru mine.
de George Verdes
Sectanții, prima parte a trilogiei marginalilor pe care Vasile Ernu o are în plan e genul ăla de carte pe care o citești pe nerăsuflate și care nu-ti dă pace să mergi la culcare fără să dai mai departe pagina. Primită cadou săptămâna trecută cu autograf de la autor (mulțumesc Iulia), și începută pe avion în drumul de la Madrid (privind din când în când către arida Spanie cu gândul la idealiștii …Brigăzilor Internaționale) către Orientul Mijlociu, nu știi dacă istoria acestei comunități/secte religioase din Bugeac este ficțiune sau realitate. În paginile în care ideologia este mai puțin prezentă am fost atât de aproape să-l compar pe autor cu Panait Istrati și mai să-mi programez în următoarea vacanță o vizită pe la Cahul, Bolograd sau Izmail. Faptul că marginalii (în sensul cel mai puțin peiorativ) din acest volum au supraviețuit și trecut prin regimuri diferite (Imperiul Ţarist și primele Pogromuri, România Mare și ai săi legionari, URSS cu ororile asociate și actualele republici care nu sunt departe de fostul regim) este victoria unei mișcări de rezistență sau chiar de gherilă în față unui inamic care a avut toate instrumentele și puterea necesară pentru a lichida orice era neconform sau în afara normalității. Bine, aici e iar o lungă discuție, ce înseamnă normalitate și cum ne raportăm la cei majoritari care o definesc. Poate singura hai să-i zicem nemulțumire este că lipsesc notele de subsol când se face referire la anumite evenimente istorice sau personaje din malaxorul ei. Dar probabil că autorul mizează pe un cititor educat care rapid poate de exemplu să facă diferența dintre un menșevic sau bolșevic. Concluzionând, o recomand (chiar și lectură de vacanță) iar ce am subliniat prin carte și am de întrebat, prin iulie când apar prin Ro voi lămuri direct cu autorul la o bere.
De 8 Martie – Cadoul (animatie – Marele Premiu 2010)
Un Cadou de 8 Martie… un desen animat foarte bun… Filmul “Cadoul” (Marele Premiu 2010, Rusia). Regizor: M.Dvoreankin
Annecy – cele mai bune filme de animatie din ultimul an
Recent s-a terminat Festivalul de Film de Animatie de la Annecy (poate cel mai important festival din domeniu). Iata citeva filme care mi-au atras atentia.
The Monster Of Nix / Teaser 02
BIG BANG BIG BOOM
Świteź – Zwiastun
PATHS OF HATE
Pixels by Patrick Jean
A MORNING STROLL
LUMINARIS
Cele mai bune filme de animatie pe 2010 in Rusia
Doi amici m-au provocat. Mai intii Liminita Branco mi-a facut un cadou (top cele mai bune “animatii” rusesti), dupa care Dragos Stefan mi-a mai oferit un sit bun specializat pe film de desen animat. Dupa cum am mai spus: sint un mare fan al filmului de animatie si in mod special al animatiei ruse. M-am “specializat” pe desenul animat rusesc. Bun. Am promis ca prezint cele mai bune filme de animatie din anul 2010. Nu sint selectate de mine. Merg pe mina celor care se pricep mai bine. (ar trebui sa stabilim si cu terminologia: film de animatie, de desen animat, film animat, animatie, multiplicatie etc????? rusii au un termen: Multfilim: film multiplicat)
Unul din cele mai bune festivale de film animat din Rusia are loc la Suzdal. Aici vedeti situl. Mai jos o sa postez filmele premiate de juriul acestui festival, pe pecategorii.
1. Marele Premiu: Filmul “Cadoul”. Regizor: M.Dvoreankin
2. Cea mai buna regie: Filmul “Uzoare de hirtie”. Regizor: M.Tumelea
3. Cea mai buna dramaturgie: Filmul: “Shatalo”. Regia: A.Demin
4. Cea mai buna multiplicatie: Filmul “Balerina si oglinda”. Regia: H.Surinovici
5. Cel mai bun film studentesc: Filmul “Inca o data”. Regia: Clasa profesorului Alexandr Petrov
Mai recomand… caci a fost anul cu multe filme animate cu tema sociala… multa critica sociala… e de bine… mai toate trupele radicale si cu discurs critic isi fac clipuri cu desen animat. un desen foarte naiv, dar foarte eficient.
Filmul-clip: “Mergea Sasha pe Sosea”.
Filmul-clip: “Kolhoznicii”
Filmul-clip: “Merg in Magadan”. Asta este o mostra despre ceea ce spuneam. Vasea Oblomov cinta, animatia e naiva, suna si arata naiv. Totul e la limita idioteniei. E un tip de radicalitate foarte nou si diferit pentru ce a avut Rusia… dar despre asta altadata… Insa Vasea Oblomov cu “Merg in Magadan” a rupt pe net toate topurile. (la rusi textele sint foarte importante, asa ca sorry pentru cine nu intelege)
“Cadoul” de 8 martie
Asta e cadoul meu de 8 martie. Filmul animat se numeste asa… “Cadou”. E o poveste de 8 martie… imaginarul povestii e din anii 80… cam asa aratam noi in anii 80 la scoala.. dar o sa va placa si celor care nu cunsoc acele vremuri. obsesiile sint comune.
Cadou…
De ziua mea îmi permit să pun ce vreau….
Sînt 2 cîntecele din desenul animat cu Ceburaşka şi Crocodilul Ghena pe care le ascult de fiecare dată la ocazii din astea… scuze.. prietenii din copilarie nu se uită.. cu ei am crescut mare… (cu titrare engl)
Cadou
Asa de sarbatori… mi-am facut un cadou (de pe opanspace.ru) si vi-l dau si voua. E un desen animat marca Aleksandr Petrov, o veche slabiciune de-a mea. Se numeste: Inca o data!
Alex Budovsky la Anim’est
Anim’est / ediţia a 5-a / 8-17 octombrie 2010, Bucureşti
& Invitatul special: Alex Budovsky / unul din preferatii mei din noua generatie de creatori de desene animate…
Chienne d’histoire
Filmul… impresioneaza….
« go back — keep looking »