Polemici care pot fi depășite – dacă citești
Arthur Suciu despre reacția lui Cristian Preda la – generația canibală
Cristian Preda s-a supărat, ieri, pe mine că am spus că nu mi-am mai cumpărat cartea lui despre ideologi și ideologii pentru că am citit intrarea despre Vasile Ernu și mi-am dat seama că nu citise cărțile lui Ernu. Domnia sa a replicat că a și citat din trei cărți scrise de Ernu. Astăzi a scris un comentariu pe pagina sa cu trimitere la mine, dar fără să mă nominalizeze, în care eram un fel de comunist mincinos. (Acum vreo trei zile eram trumpist.) Între timp, a scos postarea. Cum eu detest să fac print screenuri, nefiind polițist, ea nu mai există. Oricum, nu contează. Nu e scopul vieții mele să-l critic pe Cristian Preda și, în plus, știu cum e să intri pe o pagină unde nu sunt ai tăi și să te trezești cu tot felul de acuzații.
Totuși, trebuie să spun unele lucruri. Este adevărat că Preda citează din trei cărți scrise de Ernu, însă e vorba despre cărți mai puțin importante, alcătuite din articole de presă și postări pe Facebook (“Sunt un om de stânga” și “Jurnal la sfârșitul lumii”). Nu contest valoarea lor, i-am și spus lui Ernu că dacă din toate cărțile lui, ar rămâne jurnalul, ar fi suficient ca cineva să înțeleagă ce a gândit. Totuși, pentru un cercetător în științe politice, nu e deloc de-ajuns. Ernu a scris o operă vastă, care nu poate fi redusă la trei cărți cu articole de presă. De altfel, Cristian Preda spune, nu întâmplător, că Vasile Ernu e ziarist. E ca și cum ai spune că Cristian Preda e ziarist pentru că și el scrie prin presă. Nu, Ernu nu e ziarist în primul rând, ci e filosof. La fel, Cristian Preda spune despre Ernu că e neocomunist. Nu, nu e deloc neocomunist.
Vasile Ernu este un gânditor complex, care nu poate fi încadrat nici măcar la stânga (deși el zice că e de stânga). Dar aceste etichete sunt tactici vechi de subminare intelectuală. Ele nu-i fac cinste lui Cristian Preda, mai ales că nu este vorba despre un pamflet de presă, ci despre cu text cu pretenții de științificitate. Textul despre Ernu nu are nimic de-a face cu știința, ci e o polemică prezumțioasă (după părerea mea, deși a vrut să fie generos cu Ernu, s-a păcălit și nu și-a dat seama cu cine are de-a face) a unui intelectual de dreapta cu un intelectual de stânga.
De altfel, aproape tot textul e centrat pe această polemică, ceea ce iarăși este neadevărat pentru că Ernu a scris pe tema asta destul de puțin și mai mult în articole de presă. Cărțile lui Ernu, care cuprind analize filosofice, antropologice, sociologice ale societății moldovenești și, în general, est-europene postbelice, sunt atât de variate tematic, încât chiar ai de unde alege. Apoi, Ernu are mereu o abordare ironică, inversată. Dacă citești la el că PSD e bun, trebuie să înțelegi de obicei opusul. Dacă spune că bătaia e bună, trebuie să înțelegi cu totul altceva decât sensul direct. Dar, ca să faci asta, trebuie să nu-l urăști. Oamenii care ne urăsc nu văd niciodată ironia din noi. Prezentarea lui Cristian Preda e persiflantă și indubitabilă, nu lasă loc infinitelor sensuri la care trimit cărțile lui Ernu, începând cu “Născut în URSS”, “Ultimii eretici ai Imperiului”, “Trilogia marginalilor”, “Sălbaticii copii dingo”, “Generația canibală”. Cred că, lucrând la ediția a doua, Preda și-a dat seama că l-a cam expediat pe Ernu la modul condescendent, așa că s-a apucat de citit “Generația canibală”. Dacă adaugă câteva lucruri serioase despre Ernu, promit să-i cumpar cartea.
Comments
Leave a Reply