O opinie foarte importantă pentru mine: Mariana Codruţ despre Generația canibală
„Generația canibală. Cartea maturității” (Editura Polirom, 2024) e pentru mine o lectură inedită, un document unic : surprinde în toată complexitatea lui chipul României din anii `90, anii tranziției, intersecția dintre două ideologii – căderea comunismului și înscrierea pe drumul accidentat spre democrație și spre capitalism, presupunem. Totul e haotic. Totul e sub semnul „libertății”, libertatea însemnînd încălcarea cu entuziasm și inconștiență a oricăror reguli: cele anterioare, din perioada istorică abia încheiată, sînt rejectate ca fiind „comuniste”, cele noi întîrzie să apară.
Instituțiile statului și-au pierdut puterea, eficiența dar parcă și… busola, incapabile să înțeleagă noul context sau neputincioase să intre în rolurile impuse de acesta. Peisajul social de la noi, cel urban observat cu deosebire prin forța împrejurărilor, se schimbă total: fabrici și uzine falimentează ori sînt falimentate intenționat de cei interesați să și le adjudece. Rămași fără locuri de muncă (adică disponibilizați – în epocă este evitat cuvîntul șomaj ca mai traumatizant, mai degradant), puzderie de cetățeni sînt la cheremul disperării. Viața devine, așadar, pentru majoritatea românilor o mare problemă : stabilitatea și siguranța oferite de vechiul regim dispar, acum fiecare e pe cont propriu, se descurcă fiecare cum poate, apelînd mai ales la emigrare, la comerțul mărunt, la bișniță. Confuzie, căderi din ranguri, pierderi de tot soiul, sinucideri, zgomot, furie, violență, călcat peste cadavre. Estul nostru fost comunist dobîndește un aer de … vest sălbatic.
„Generația canibală” îmi pare un document unic și pentru că surprinde mica… reunire a Basarabiei cu România după deceniile de separare, prin venirea unor valuri de elevi și studenți de pe malul stîng al Prutului (printre care și autorul) la studii, grație burselor oferite de statul ro.
Nu în ultimul rînd, e un document unic pentru că lucrurile, problemele anvizajate – vă asigur, eu abia le schițez în aceste note lipsite de pretenții – sînt văzute de un om cu primii 19 ani de viață trăiți în „imperiul sovietic”, cel dominat din `85 de perestroika lui Gorbaciov: experiența imperială îi asigură lui Vasile Ernu și un termen de comparație realități românești/ realități natale, dar și, cred, accentuata rezervă față de provincialism. La aceasta se adaugă studii de filosofie (făcute la Iași, continuate la Cluj) și lecturi pe măsură, care îl ajută să vadă lucrurile nu de la firul ierbii, ci de sus, încadrîndu-le într-un context mai larg, creionat deseori în detaliu; de „vină” pentru asta o fi și faptul că Ernu – cu declarate, asumate înclinații de stînga – e atent la ideologii și la social mult mai mult decît oricare alt scriitor.
Nu pot trece peste talentul lui scriitoricesc. Ochiul și mîna de prozator fac din această carte – memorialistică înglobînd eseu, documentar și, din plin, reflecție filosofică, antropologică, mentalitar/ identitară, politică, sociologică, toate asezonate cu mulțime de informații ( să vedeți, de pildă, cîte lucruri știe despre muzica generației sale !) – o lectură captivantă.
Vezi statistici şi reclame
Editura Polirom #generaţiacanibală
Comments
Leave a Reply