Un rahat bine lustruit + Trimişi la Banal – Academia Caţavencu nr.27, 12-18 Iulie 2006
Ştefan Agopian
1. Un rahat bine lustruit
Vasile Ernu e basarabean si s-a nascut in 1971 la Odessa. In 1990 a primit o bursa de la statul roman si a absolvit filozofia la Iasi. Recent a publicat o carte plina de nostalgii dupa vechiul URSS, tara in care si-a petrecut copilaria si adolescenta. Nostalgia e atat de puternica, incat, spune el, “din cand in cand mai vreau sa iau un bilet spre URSS…” . Din cauza ca nu poate sa ia acest bilet, a rezolvat problema evocand viata de zi de zi a cetateanului sovietic obisnuit, acel cetatean made in URSS. Un cetatean fericit, care, zice autorul, chiar daca suferea o oarecare represiune politica, scapase de represiunea economica, acea represiune care il sufoca pe cetateanul din lumea libera. Nu se intelege prea clar de ce, daca a scapat de represiunea economica, cetateanul sovietic statea totusi la coada cand se baga cate ceva. In 1983 am vazut la Moscova o coada de cativa kilometri. Se bagasera tenisi cehesti. Ernu nu isi bate prea mult capul cu aceasta problema; la coada, zice el, cetateanul sovietic se socializa. Spre deosebire de occidental, care, fiindca nu statea la coada, se aliena. Ce poate sa faca dragostea dintr-un om! Locuitul in comun, cate patru-cinci familii intr-un apartament, avea acelasi rol, socializare. Ea se producea fie in bucataria comuna, fie stand la coada pentru a ocupa un loc la closet. In schimb, occidentalul, care are bucataria si baia numai ale lui, moare de plictiseala. Statul sovietic nu putea produce cam tot ce-si doreau cetatenii, de exemplu blugi, dar a gasit repede o rezolvare a problemei. A atacat Afganistanul, tara unde se gaseau blugi, si fiecare soldat putea aduce cu el, cand venea in permisie, cati blugi putea cara. Asa s-a pricopsit si Ernu cu o pereche de blugi adusi de fratele sau. Autorul este, printre altele, foarte mandru de scriitorii sovietici. Orice cetatean sovietic stia pe dinafara fragmente din Ilf si Petrov, de exemplu. Din pacate, autorul uita sa ne spuna cum i-a rasplatit statul sovietic pe acesti doi scriitori intr-adevar geniali. Pe Ilf l-a impuscat in 1938, iar pe Petrov l-a trimis in linia intai si in 1942 a disparut. Tot asa, uita sa ne spuna ca Erofeev, din care citeaza masiv despre cum beau rusii, n-a putut niciodata sa-si publice ceva in URSS. Dar astea sunt chichite de om care n-a inghitit niciodata comunismul.
2. Trimisi la Banal
Nu de mult, controversatul autor al volumui Nascut in URSS, Vasile Ernu, i-a acordat un interviu lui Ovidiu Simonca pentru revista Observator Cultural. Printre altele, autorul nascut in URSS afirma: “Pentru mine, comunismul romanesc este cel mai neinteresant dintre toate tipurile de comunism (…) Comunismul din Romania a fost banal.” Pentru un om care este mandru ca s-a nascut in adevarata patrie a comunismului, afirmatia aceasta este perfect intemeiata. Comunistii romani s-au straduit cat au putut sa-i imite pe cei sovietici, dar n-au reusit, de exmplu, sa omoare, precum sovieticii, milioane de tarani infometandu-i. Am avut si noi lagare si puscarii, dar in comparatie cu cele din URSS ale noastre erau floare la ureche. Unde mai pui ca in 1964 toti detinutii politici s-au intors pe la casele lor. Am interzis si noi scriitori, dar n-am reusit sa-i impingem la sinucidere pe cei mai buni dintre ei. I-am indoctrinat pe copii, dar n-am reusit sa-i convingem sa-si toarne parintii cand ascundeau mancarea pentru a nu o preda autoritatilor. Am avut si noi savanti sarlatani, dar nici unul n-a avut anvergura unui Miciurin sau Lîşenko. Vasile Ernu are dreptate: comunismul romanesc a fost de o banalitate infricosatoare.
12 July, 2006 in: Cronici
Comments Off on Un rahat bine lustruit + Trimişi la Banal – Academia Caţavencu nr.27, 12-18 Iulie 2006