FSN – URSS, d’astea traditionale – B24FUN
Oana Tănase
… si La Multi Ani ! Lansat in martie, blogul www.igu.ro/latrecut mananca amintiri pe paine: principiul de functionare este cumva similar feeder-ului administrat de acelasi Igu, invitatia la joc fiind deschisa tuturor membrilor inregistrati ai site-ului. Miza e inca oarba, insa rezultatul imediat se citeste ca arhiva noduroasa de texte si imagini, salvate potrivit unor categorii zis majore – tip muzica, tehnica, jocuri, social ori cotidian – plus eventuale subcapitole. Ca se naste dintr-o asteptare personala, initial verificata probabil intr-un grup restrans de simpatizanti, pentru a deveni mai apoi o aventura colectiva a re-scrierii unor trecuturi, fie ele ceva mai tinere (vezi coperta Statutului Frontului Salvarii Nationale din Romania, 1990) ori mai batrane (vezi fotografia celor doi studenti de munceau in 1980 la Canalul Dunare – Marea Neagra), ca (dincolo de vocea monoton-nostalgica) atinge sau macar incearca note ale observatiei critice, sinceritatea proiectului “La Trecut” ar putea castiga in timp forta unei locomotive de a descarca chiar si in lumea reala (nu doar online) un muzeu al copilariei noastre fara voie glorioase.
www.nascutinurss.ro este versiunea online a cartii lui Vasile Ernu, recent lansata la Editura Polirom. N-am citit cartea, n-am vazut nici filmul, insa atat indexul cat si pseudo-introducerea postate pe site, laolalta cu imaginile, imi sunt pentru moment suficient de graitoare: autorul este martor al cresterii si descresterii unuia dintre cele mai utopice proiecte ale omenirii, experienta la care se raporteaza este pe de o parte cea personala – a cetateanului unui spatiu sovietic -, iar pe de alta parte cea livresca, mediata cultural. Tentatia de a reface subiectiv arheologia vietii cotidiene a URSS-ului se inmoaie cand si cand in sensul unei familiarizari a celorlalti (care suntem noi, cei nascuti in RSR) cu cheia de lectura a fostei Uniuni si cu atributele absentei ei astazi. Nici aici nostalgia nu poate fi evitata (este insa una asumata), si aici ironia tine mai mult decat un fard; nici aici nu se chestioneaza direct “pierderea”, si aici insa i se pipaie interesant semnificatiile.