De ce nu-i iubim pe rusi?

(text aparut pe HotNews.ro + piasa Smugleanka-moldovanka, care este una din cele mai faimoase piese din folclorul rus. Ceea ce e foarte interesant e faptul ca eroina centrala a citecului este o moldoveanca de care se indragosteste, fireste, partizanul rus. Asa am ajuns si noi in folclorul rus. Ne plac, nu ne plac rusii, dar de cintat stiu sa cinte. LA noi piesa a ajuns prin Zdob si zdub care e cintata in stilul lor)

De la Petru cel Mare incoace, Rusia are o mare obsesie: ce sa faca sa devina o tara cit mai europeana si, mai ales, cum sa-si impuna imaginea unei tari „normale” occidentale. S-au incercat foarte multe strategii de-a lungul istoriei, insa fara prea multi sorti de izbinda. Mai nou, Kremlinul aloca sume uriase, creeaza echipe de PR, strategi in comunicare si imagine, care incearca sa produca pentru mass-media occidentala o imagine a unei Rusii moderne si occidentale – insa rezultatul este nul.

Presa occidentala – ca si opinia publica occidentala – ramine cu aceeasi imagine proasta despre Rusia. Cliseele clasice create de-a lungul istoriei au devenit un soi de marca ce nu poate fi schimbata cu nimic. Rusii stiu asta foarte bine si mereu se tinguiesc cu fraza: „pe noi nimeni nu ne iubeste”.

Recent, citiva analisti de la Centrul de cercetare E-generator.ru au analizat presa britanica (The Independent, The Times, The Telegraph, The Observer, The Guardian) incercind sa vada cum este reflectata aici Rusia. Rezultatele nu au fost deloc incurajatoare.

Analizind peste 500 de articole legate de „lumea rusa” analistii au scos la iveala o serie de clisee care se intilnesc cu regularitate in presa britanica importanta cind este vorba de Rusia. Cuvinte precum „Rusia” si „rusii” nu sint doar cuvinte neutre, numele unei tari si a unei natiuni, ci sint cuvinte insotite de epitete foarte tari.

De exemplu, mai in toate textele despre Rusia apare cuvintul „barbar” („barbarii rusi”, „Rusia barbara”). Indiferent daca e vorba de cultura, civilizatie, istorie etc., britanicii ii privesc pe rusi ca pe niste barbari. De altfel, conceptul de „Rusia barbara” este foarte vechi in cultura europeana si bine intiparit in mentalul colectiv.

O alta trasatura atribuita Rusiei e cel de savage, salbatic. Cind nu sint „barbari”, Rusia sau rusii sint „salbatici”, urmat, fireste, de trasaturile specifice acestuia. (Lumea occidentala are o traditie milenara cu lumea „salbatica”, „salbatic” fiind mai tot ce nu este dupa chipul si asemanarea sa, si pe care a tinut mortis sa o civilizeze mai cu vorba, mai cu sabia).

Linga cuvinte precum Russian si Russia apare foarte des un alt epitet negativ, si anume „brutal”. Tot ce vine din Rusia este „brutal” (brutality), de la oameni si obiecte, pina la arhitectura. Titluri precum „Living with a brutal bear” (The Observer), ursul fiind simbolul Rusiei, poate fi citit in cele mai importante si serioase ziare londoneze.

Rusia si rusii au mai mereu un „comportament necuviincios” si prezinta un „pericol real”. Cind e vorba de „lumea rusa”, doi termeni sint mai mereu folositi: „gulag” si „vodka”. Foarte interesanta este interpretarea pe care o fac cei de la E-generator.ru textelor care se refera la Armata rosie (cu care au fost aliati) si armata fascista.

Rusii sint in primul rind „violatori”, dupa care urmeaza caracterizari precum „brutal, rape, atrocity”. In aceleasi articole, „armata fascista” este prezentata intr-o maniera neutra si nu se foloseste decit cuvintul „atrocity” in contextul general al razboiului.

Un bun amic rus, de la National Brands Index, care se ocupa in mod special cu dezvoltarea strategiilor pentru brand-ul de tara, sustine urmatoarea idee. Rusia este obisnuita sa fie cap de afis in mass-media occidentala, asa cum a fost mai tot secolul XX.

Cind in anii `90, in perioada „democrata”, Rusia a inceput sa se „normalizeze”, ea a disparut deodata din atentia mass-mediei occidentale. Acest lucru a pus pe jar Kremlinul. „Normalitatea” Rusiei, sustine el, nu vinde bine imaginea Rusiei. Ceea ce vinde extraordinar de bine este imaginea negativa a Rusiei, iar acest lucru este speculat de catre expertii de la Kremlin la maxim.

De exemplu, „cazul Litvinenko” a vindut enorm de bine. Deseori, imaginea negativa care vinde cu usurinta, bine utilizata de strategii de la Moscova, poate aduce mult mai multe avantaje decit imaginea unei „Rusii normale”.

Se pare ca amicul meu are dreptate. Insa aceasta idee se bazeaza si ea, din cite imi dau eu seama, pe un alt cliseu: o Rusie „autentica” este o Rusia „anormala” conform criteriilor occidentale. Practic, presa occcidentala primeste si vede ceea ce vrea sa primeasca si sa vada. Nimic nou sub soare.

Comments

Bine ati venit!

Pe www.ernu.ro, Vasile Ernu va prezinta cartile sale. Puteti vizita blogul si citi recenziile operelor sale in presa.

Posturi si articole

• „INTRARE LIBERĂ”: DESPRE LITERATURĂ ȘI RĂZBOI, ÎN CONTEXTUL FESTIVALULUI DE LITERATURĂ DE LA ODESA | VIDEO
• VASILE ERNU: „NOI NE TEMEM ENORM DE SĂRĂCIE”
• Prietenii între ei – DE IULIAN BOCAI
• 2023 – repere în non-ficțiunea românească – Victor Cobuz | Observator cultural
• INTRARE LIBERĂ | PLEDOARIE PENTRU LITERATURĂ – VASILE ERNU ŞI BOGDAN-ALEXANDRU STĂNESCU #tvrcultural
• Lansare – Centrul nu se mai susține
• Bursieri Taifas
• Centrul nu se mai susține. Ceea ce ne desparte
• Cum să fugi de Untold şi Gheboasa? Doar Darabani ne mai poate salva…
• ”Profesorul tău e mult mai interesant decât cel din La Casa de Papel.”

Cautare