vl.

Te-am citit prima data in Romania libera, apoi am citit Nascut in URSS, iar acum ,cam de vreo saptamana buna, am incheiat lectura la “Ultimii eretici…” A fost un crescendo/glisando receptiv. Esti un om inteligent, chiar foarte inteligent. Amprenta studiilor filosofice pe care lea-i incheiat se simte de la o posta. “Ereticii” dumitale sunt , evident, un eseu filosofic. Naratiune nu exista(poate rudimente) E o compozitie de idei/concepte/reprezentari asamblate intr-un mesaj destul de clar ,desi cu foarte multe ambiguitati.Contradictoriu din cale afara, paradoxal (firul sau,al paradoxului e chiar o axa centrala)la fel si care , imi pare rau, mi-a lasat un gust amar. Nu sustin ca ideile etc aduse in fata tribunalului interior nu sunt si valabile sau ,ma rog,suficient de valabile,scoase dintr-o realitate interioara vizavi de vietuirea in comunism a ta / a mea, a noastra / a voastra.Dar , cata convergenta , atata diferenta intre una si alta/ unora si altora. Geografic este un spatiu comunist comun. Necomun este ecoul sufletesc, reactiile intrinseci resimtite si repercutate constient /inconstient. Mai mult as zice, nostalgia ” noastra” la comunism nu e si nostalgia”voastra” la comunism. Aici ar trebui sa exemplific, sa dezvolt experimential nostalgiile “noastre” . Cere timp, cere spatiu, cere concentrare si nu am cum sa o fac acum.Este atat de rusesc , modul in care se declanseaza nostalgiile tale , fata de ale mele, nostalgiile romanesti ale comunismului. Insist asupra diferentei pentru ca asta e si esential in ceea ce vreau sa spun. Uite, am senzatia ( la lectura mi-a fost si mai acuta) ca nostalgia ta e …imperiala, la modul nostalgiei imperiale rusesti. Asta a e si nuanta capitala dintre nostalgia ta si a mea. Poate ca ma poti intelege cu adevarat ce spun , poate nu. Egalitate intre o traire , in speta a mea, fata de o traire a ta, in fata aceleasi situatii nu e egala. Am vazut ca il stii pe Freud si-l combati. E ok. Dar Carl Gustav Jung iti este asimilat pe deplin in elucidarea misterului launtric reverberat al unei stari fenomenologice ? Vezi, asta e, de aici incepe diferenta . Hai sa exemplific putin. Am fost la Petersburg (si Moscova) intr-o excursie in 1988, august. Ghidului inturistului sovietic i-am cerut sa ne conduca la palatul lui Dimitrie Cantemir. Am fost refuzati politicos, intr-un fel de ruga irezistibila , o milogeala sentimnentala slava sa o intelegem , sa o iertam, sa o scuzam. (Ce-am putut face? am inteles-o) Motivul? O conferinta f. importanta pt ea unde vorbea , in plina perestroikam o somitate americana. ” Pt noi e foarte important sa cunostem cum gandesc si cum ne interpreteaza americanii. Suntel singurele supraputeri ale lumii”! Asta a fost raspunsul si motivatia. Intr-o clipa am inteles totul . Dar absolut totul. Lumea se reducea in acceptia ei la “noi, rusii” si “ei, americanii. Restul nu mai conta. Mentalitate tipica. Nostalgia personajelor tale din ” Ultimii eretici… draga Vasile e aceeasi. Am regasit-o aproape intacta, drapata , fireste in vestmintele ceasului de fata. Spui ca ai trait o copilarie fericita, nu esti tu vinovat de restul si , atunci , de ce sa -ti refuzi nostalgia ei? Esti sigur de tot sufleteste ca e tocmai ff bine ce simti , vizavi de mine? Nu stiu cat sunt de clar in ceea ce vrea sa spun. Poate totusi ma ajuti tu imaginativ cu restul de simtire, imi suplinesti lacunele si rationale si irationale. Pt. ca banuiesc ca-mi accepti asertiunea ca un Om e un Tot(rational+irational)
Inca un mic amanunt. Tinerel eu nu mai sunt si sigur ti-ai dat seama. Am dat fiului meu sa-ti citesca lucrarea . Este cu un an mai mare ca tine(1970) A sezisat exact ce ti-am impartasit eu acum. “Ei au trait comunismul in felul lor , noi cu totul altfel” Asat a fost concluzia lui. Pe a mea nu am anticipat-o de fel. Sigur, trairea asta e consecinta multor factori obiectivi si subiectivi. Oricum , noi o simtim in paralel, dar diferit. Voi nu v-ati batut capul , generatia ta mai ales, cu soarta de popor marunt, mic care trebuie sa-si suporte Golgota lui si care nu poate influenta cu nimic, cu absolut nimic(inclusiv cu ceausecu lui cu tot ) soarta harazita de altii. Raul lui Ceausescu era tot raul impus de altii si decat cu raul altora direct pe capul nostrum mnai bine unul dintr-al nostru.( la un moment dat chiar ne-a sedus dandu-ne in 1965-68 o raza de speranta) Asa ca daca si la noi sunt nostalgii- si sunt- ele sunt totusi altele decat ale voastre si ale prietenilor vostri rusi. “Pionierul” roman, adaptat si el la vremuri si imersat in ele , are totusi alt tip de nostalgii. De felul meu sunt banatean. Un amanunt, fara importanta. Si totusi , draga Vasile, banateanul participant la revolutie a urat comunismul din toti raruchii lui, cu toate isteria lui, cu toata paranoia si ce mai poti tu adauga si urat va ranane cel putin 3 generatii de aici incolo. Pana cand se vor stinge ,poate ura aceea viscerala pentru lipsa de libertate, de miscare, lipsurile de tot felul. Veneau sarbii lui Tito aici zeci de ani la rand, voiosi, bisnitari de mama foclui, cu masinile lor Zastava si aruncau bomboane pionierului roman fluturand in fata vanzatorilor din magazine verzisorii si mnarcutele. Mureau impuscati pe capete baieti din toate colturile Romanieila frontiera cu Jugoslavia iar in familiile pionierului roman se vorbea si se comnenta , se blestema si se plangea. Iar pionierul roman se prefacea ca stri ga din toti plamanii PCR – bastionul pacii ei. Ba si intre ei umbla folclorul : Stalin si poprul rus,/ne-au intors cu curu-n sus. Lor nu li s-a vorbit cat de prima in lume e tara lor ,ci de cat de eliberata a fost la 23 august de marele prieten de la rasarit care daca nu era pe lume am fi ajuns precum intrega lume capitalista , la margine prapastiei. Ei nu au avur un Gagarin , nici un Laika , nici un Baikonur cu care se se simta mandri. Ei jinduiau la o ciocolata venita de la rude din strainatate, la o portocala cumparata piperat de la un sarb sau un ungur sau un neamt din RFG! Este ca toate astea fac altfel sa fie nostalgiile pionierului roman fata de pionierul sovietic? Sau te pomensti ca nu?

1.Cred ca avem un dat esential care se numeste viata si ea depunde foarte putin de geografia, “mallul” sau designul spatiului din jur. Ultimele nuanteaza dar nu schimba nimic esential si semnificativ. deci a fugi spre “geografii” indepartate pentru a salva viata mi se pare absurd. Schimbi geografia din cu totul alte considerente decit din dorinta de a salva viata. Asta se poate intimpla doar in cazuri limita.
2.Cred ca trebuie sa ne intelegem viata, istoria vietii nostre si a locului in care traim. E o obligatie morala, altfel nu ne mai deosebim de animale… Daca acceptam ca nu sintem doar animale atunci terebuie sa intelegem care este sensul nostru (de aici vin si valorile).. altfel poti sa schimbi 100 de tari si tot acolo ai ramas de fapt…
3. Sorry, dar saracia este mult mai interesanta si profunda decit bogatia… fireste ca ambele la extreme sint diabolic de periculoase..

dupa cum vezi am o viziune despre viata destul de crestina… nu intimplator sustin ca capitalismul este o forma de cultura profund barbara si anticrestina…

v.ernu