@Ernu: nu reusesc sa vad de ce nu intelegeti frica romanilor, a estului de Rusia…

Economia războiului şi mentalitatea americană

Analiza clasică a imperialismului susţine că statele sînt imperialiste, implicînd că popoarele, oamenii de rînd, nu sînt.
Această analiză e greşită, cel puţin în cazul americanilor.
E binecunoscut faptul că Statele Unite şi Europa diferă prin concepţia diferită asupra statului-providenţă : pentru americani, asistenţa socială de tip european e de neconceput. Cu toate acestea, şi în SUA există şomeri, şi SUA trec prin crize.

Statul american nu recurge niciodată la măsuri de redistribuţie, de stînga, prin ajutoare de şomaj sau alte forme de asistenţă, nici la măsuri keynesiene, de investiţii de stat care să utilizeze forţa de muncă a şomerilor.
Războiul este metoda prin care Statele Unite iau măsuri de protecţie socială fără să le şi dea acest nume.
Începerea unui război nou dă de lucru fabricilor de armament, întreprinderilor de transport, întreprinderilor alimentare şi de confecţii. Armata e o mică societate parazită care trebuie transportată, cazată, îmbrăcată, hrănită, înarmată.

Isteria provocată de 9/11 a umplut Statele Unite de bodyguarzi care păzesc marele nimic. Osama ben Laden e cel mai important angajator din Statele Unite, imediat înainte de MacDonald şi Walmart. Atacul terorist a adunat de pe drumuri zeci de mii de şomeri cărora le-a dat o uniformă şi o meserie, cea de paznic. Şi isteria Congresului, şi isteria executivului, şi isteria poporului american sînt fundamental raţionale, şi creează redistribuţie economică, reduc inegalităţile sociale, reinvestesc. Asta, bineînţeles, dacă nu ţinem seama de suferinţa afghanilor şi a irakienilor, popoare colaterale.

Americanii au investit în aceste războaie cîte o sută de miliarde pe an – exact suma care li se pare ridicol de imensă pentru reformarea sistemului de asigurări de sănătate.

Nato este, exact ca şi KGB şi Gestapo, o instituţie care a devenit autonomă.
Gestapo fusese utilizat de Hitler, pînă în 1939, la eliminarea duşmanilor politici. După 1940, Gestapo nu-şi mai avea rostul, şi a început să inventeze duşmani, din nimic, distrugînd oameni nevinovaţi.
După luarea puterii de către Lenin, KGB a început să adune denunţuri anonime de la populaţie : duşmanii reali ai comunismului fuseseră eliminaţi, dar KGB trebuia să-şi demonstreze utilitatea ca să dăinuie.
După 1990, NATO, scut antisovietic, nu-şi mai avea rostul, şi a început să inventeze duşmani din nimic, pentru a-şi justifica existenţa şi activitatea.

Militarism se numeşte acea situaţie în care forţele armate susţin războiul pentru a-şi justifica bugetele hipertrofiate.
d.

Draga Vasile,

Articolul cu Nato e numai vina ta. N-ai fost nici suficient
de taios, nici suficient de ferm.

Ajunge sa spui ca americanilor le e frica si de umbra lor.
SUA au 45 % din bugetul militar al lumii, iar urmatoarea tzara
care vine dupa ei au sub zece la suta. Bazele militare
americane impinzesc oceanele lumii. Au, ca aliatzi neconditzionatzi,
Australia si Marea Britanie si Canada. Doua oceane imense ii
apara de orice atac exterior.
Cu toate acestea, americanii au paranoia ariciului.
Au atacat Irakul, au atacat Afghanistanul, shi se incalzesc
sa atace Iranul. Au dat un chix incredibil in Irak, pe care l-au distrus
(vezi ultimele minciuni debitate de Tony Blair la ancheta parlamentara
din Marea Britanie) ; se fac vinovati pentru Abu Ghraib si pentru Guantanamo.
N-au priceput nimic, nicaieri, niciodata. Habar n-au de geopolitica.
Metoda lor principala de negociere e bombardamentul.
Incearca sa insufle si altora paranoia ariciului.
Despre trupele americane pot da relatzii cele trei, patru coreene
si trei, patru japoneze violate anual in Coreea si Okinawa de trupele
americane locale.

Nato a devenit o chestie care a supravietuit razboiului rece si acuma
isi cauta cu disperare o ratziune de a exista, chiar cu riscul de a provoca
razboaie.

Militarismul este comunismul statelor imperialiste.
In timp de pace, cinspe la suta din americani mor de foame fiind
shomeri. In timp de conflict, negrii saraci, rednecks, shomerii,
lumpenproletariatul primesc uniforme, fac pe eroii distrugind poduri
in Iugoslavia. De aceea, poporul american sustine sincer motivatia
falsa a razboaielor oferita de conducatorii americani. Razboiul
e singura posibilitate de redistribuire spre lumpenproletari a resurselor
unei economii care se polarizeaza intre saraci si bogati.

Statul american nu e un stat asistential. Cind e razboi, in schimb,
shomerul, vagabondul, devin soldati, sint intretinuti de stat.

Totul se intimpla pe datorie. Jumatate din datoria externa a SUA
e detinuta de japonia, jumate de China. Sint niste creditori extraordinari :
toate celelalte tzari imprumuta bani de la FMI, care pune conditii politice.

Lumea nu a devenit mai sigura dupa invadarea Iraqului si a
Afghanistanului. Turnurile gemene valorau vreo cinci miliarde
de dolari.

Razboaiele provocate in numele lor au costat, tanda pe manda,
noua sute de miliarde, un fel de masuri de protectie sociala
de tip militar.
Americanii n-au murit niciodata in razboi. In al doilea razboi mondial,
au murit anual in razboi abia cifra dubla a celor care mor anual
in accidente de mashina. Nu mare lucru.

Cam asta.
d

bine punctat; subscriu întru totul, mi-e lehamite de anti-rusismul ăsta omniprezent, în curînd se va transforma în mit, cum mit a devenit, adulat de toți, numitul Ernesto Che Guevara)))

Funesta obsesie neoconservatoare americana impinge lansatoarele de rachete pina la granita Rusiei, dar, desigur, asta nu e nici amenintare, nici agresivitate… (e probabil pura iubire pentru rusi). Rusia nu isi poate plasa lansatoarele de rachete nici la 3000 de km de SUA, dar, desigur, ea e cea care ameninta. Americanii si germanii au promis solemn in 1989 Rusiei ca, daca isi va retrage trupele din centrul Europei, NATO nu se va extinde spre est. Acum NATO e la granita Rusiei, dar, desigur, Rusia e cea care ameninta. Oare Rusia si-a extins influenta spre Vest, sau NATO a venit la granitele Rusiei? Oare ar accepta americanii lansatoare rusesti la granitele SUA? Nicidecum (criza rachetelor din Cuba a dovedit-o). Dar nimic nu conteaza pentru spalatii pe creier (de altfel, repetarea obsesiva a temei “Rusii sunt rai” e rentabila, daca e sa ne uitam la citi o papagalisesc pe diferite canale TV). Sloganul ramine acelasi: amenintarile si agresiunea vin, prin definitie, de la rusi; pacea vine prin definitie de la americani. Asta au observat recent si irakienii…

Concret, daca nu iti place NATO, propune o alternativa viabila pentru Romania? Te deranjeaza alegerea facuta – i.e. NATO – sau esti de acord cu ea, dar te deranjeaza zelul cu care o sustinem? Pentru ca in functie de aceste raspunsuri se poate discuta si despre alte variante. Altfel, mesajul tau va ramane doar un strigat de nemultumire care nu propune nimic in schimb si va fi, pe buna dreptate, marginalizat.