In final iese in evidenta cat de penibili sunt unii oameni care iau totul prea in serios, cand la urma urmei e doar o gluma

Asta nu schimbă tema discuţiilor, doar adaugă o nouă dimensiune. O dimensiune mai importantă. De ce oameni foarte inteligenţi, foarte elevaţi, care îşi gîndesc acţiunile şi îşi asumă responsabilităţi (unii din ei îşi pun imaginea publică la bătaie) se implică într-o cauză aparent pierdută?

Declinul valorilor tradiţionale e un proces continuu în toate domeniile. Valorile se bazează pe grupuri enorme de oameni care nu sunt flexibile. Sunt ca nişte plăci tectonice în care se adună presiune. Pînă vine un cutremur care le re-aşează.

Aportul Moldovei la generarea acestor procese de “degradare” e infim, posibilitatea de a le evita la fel. Mulţi îşi investesc vieţile în conservarea timpului la un moment ideal (înainte era…)

URSS a fost, probabil, cel mai mare proiect de izolare. Nu a făcut decît să acumuleze mai multă tensiune. Şi să genereze un cutremur şi mai mare.

Eu tot cred că înainte era mai bine. Dar mai cred că şi acum e mai bine. Şi în viitor va fi mai bine. Le vreau pe toate trei mai bune. Nu doar trecutul cu nostalgia, frustrările şi dezamăgirile lui.

În ce priveşte arhiva şi muzeul – ele sunt locuri unde se păstrează sacrul. Sacralitatea pietrei de la Kaaba nu e intrinsecă. Califul Omar cînd a sărutat-o, a spus: “Ştiu că eşti doar o piatră, dar te-a sărutat trimisul lui Dumnezeu aşa că te sărut şi eu.” Oamenii au făcut-o sacră. Peste o mie de ani s-ar putea ca un băieţel s-o găsească într-o oază şi s-o arunce în fîntînă. Asta ar fi o perspectivă.

Situaţia aşa cum o văd eu acum este absurdă şi paradoxală. Oameni culţi, citiţi, melomani rafinaţi îl susţin pe Pavel Turcu. Nu-i destul. Cei care, aparent, ar fi publicul ţintă al acestuia, aşa-numiţii consumatori de cultură de masă, sar ca arşi şi înjură. Ei spun că “suka bleadi dalbaiobul ista nu mă reprezintă nahui”. În cheia asta sunt vreo 600 din 900 de comentarii pe youtube.

La sfîrşit, pentru că suntem în sărbători, vreu să vă urez:

Aho, Aho,

Lume multă şi frumoasă,
Melodia cea aleasă,
Lume multă, lume bună
Doar o dată-n an răsună.

Ce lumini! Ce feierie!
Cîntece şi bucurie,
Europa se adună,
La un gînd şi-o voie bună,

Azi avem emoţii mari,
Concursanţii toţi sînt tari,
Dar în noi e o speranţă,
Omul cît trăieşte-nvaţă.

De trei zile lumea toată
este emoţionată,
Cine oare, cine oare,
este starul cel mai mare?

Europa a deschis
Azi concursul cel de vis
Şi de azi va fi lansată
Melodia preferată.

Noul star se va lansa,
Lumea-ntreagă-l va vedea,
Relaxare să primiţi,
Şi să fiţi doar fericiţi.

Hăi! Hăi!
Voie bună!

Ivan Goncearuc o sa ma uit.. mersi
v.ernu