http://www.ernu.ro/anticasual/bucuresti-orasul-meu-oriental/ În viaţă există lucruri mult mai îngrozitoare decît moartea BR Anna Ahmatova Tue, 31 Jan 2012 10:45:42 +0000 hourly 1 http://wordpress.org/?v=3.3.1 http://www.ernu.ro/anticasual/bucuresti-orasul-meu-oriental/comment-page-1/#comment-164 diana Mon, 30 Jun 2008 06:11:17 +0000 http://www.nascutinurss.ro/blog/?p=124#comment-164 probleme exostenţiale. într-adevăr, vostok delo tonkoie, petruha. şi eu aştept ziua aia, în care bucureştiul poate va deveni casa mea. probleme exostenţiale. într-adevăr, vostok delo tonkoie, petruha.
şi eu aştept ziua aia, în care bucureştiul poate va deveni casa mea.

]]> http://www.ernu.ro/anticasual/bucuresti-orasul-meu-oriental/comment-page-1/#comment-165 împricinatul de corn, adică eu însumi Sun, 29 Jun 2008 18:59:14 +0000 http://www.nascutinurss.ro/blog/?p=124#comment-165 domne, io sunt un împătimit al bucureştiului. m-am şi despărţit de o femeie pe care o iubeam pentru că, printre chestii ceva mai grave, apucase să strecoare şi faptul că bucureştiul e o adunătură dă nesimţiţi, iresponsabili - oameni dă doi bani, ce mai... numai că... cele mai frumoase apusuri de toamnă citadine sunt la bucureşti. încearcă prin noiembrie, în herăstrău. cele mai liniştite străzi sunt extrem de aproape de centru - încearcă s-o iei pe culmea veche, de acolo pe mântuleasa, dă un ocol spre plantelor, şi după aia treci bulevardul spre popa rusu până la biserica sf. anton, cred că-i zice. ai să vezi nişte curţi ce dau p'afară dă verdeaţă, pline dă pomi şi de lume potolită, care târâie papucii încoace şi încolo. ia-o, apoi, prin jurul lipscaniului şi încearcă să dai de acele plăcintării tradiţionale - o să te lingi pă bot dă plăcere. şi, nu ezita să faci paşi pân cişmigiu, tot toamna. calea victoriei s-o iei la pas şi să te uiţi la ziduri şi frontispicii. priveşte îndelung muzeul muzicii. iar de acolo - spre kiseleff! nu-i adevărat că bucureştiul nu are clădire emblematică: ai mai văzut vreun Ateneul Român pe undeva? cât despre legendele bucureştiului, poate ne-om vedea o dată la o bere... domne, io sunt un împătimit al bucureştiului. m-am şi despărţit de o femeie pe care o iubeam pentru că, printre chestii ceva mai grave, apucase să strecoare şi faptul că bucureştiul e o adunătură dă nesimţiţi, iresponsabili – oameni dă doi bani, ce mai…
numai că… cele mai frumoase apusuri de toamnă citadine sunt la bucureşti. încearcă prin noiembrie, în herăstrău.
cele mai liniştite străzi sunt extrem de aproape de centru – încearcă s-o iei pe culmea veche, de acolo pe mântuleasa, dă un ocol spre plantelor, şi după aia treci bulevardul spre popa rusu până la biserica sf. anton, cred că-i zice. ai să vezi nişte curţi ce dau p’afară dă verdeaţă, pline dă pomi şi de lume potolită, care târâie papucii încoace şi încolo.
ia-o, apoi, prin jurul lipscaniului şi încearcă să dai de acele plăcintării tradiţionale – o să te lingi pă bot dă plăcere. şi, nu ezita să faci paşi pân cişmigiu, tot toamna.
calea victoriei s-o iei la pas şi să te uiţi la ziduri şi frontispicii. priveşte îndelung muzeul muzicii. iar de acolo – spre kiseleff!
nu-i adevărat că bucureştiul nu are clădire emblematică: ai mai văzut vreun Ateneul Român pe undeva?
cât despre legendele bucureştiului, poate ne-om vedea o dată la o bere…

]]>